În articolul anterior am arătat că firmele active în România înregistrează o scădere a capacității de restructurare și compensare a șocurilor negative privind scăderea veniturilor, de la 30% (anul 2008) la doar 20% (anul 2018). Conform ultimelor date financiare disponibile, aceasta înseamnă că mediul de afaceri local va resimți șocul scăderii veniturilor în proporție de 80%, comparativ cu 70% în anul 2008. În acest context, este foarte important ca antreprenorii să cunoască care sunt cele mai bune practici pentru creșterea capacității firmelor acestora de a gestiona șocurile din perioade mai dificile. În acest articol prezint succint cele mai bune practici documentate din literatura de specialitate pentru creșterea imunității în contextul unor șocuri viitoare externe. Toate aceste măsuri se refera la gestiunea fluxului de numerar și structura optimă de capital. Haideți să vedem despre ce este vorba!
Scade interdependența pe lanțul comercial pentru reducerea riscului sistemic și a efectului de contagiune.
Termenele de încasare mai extinse decât practica din sector vor determina, în cele mai multe situații, extinderea termenelor de plată către furnizori. Acest fenomen s-a accentuat în ultimul deceniu, având în vedere că atât soldul creanțelor din bilanțurile firmelor active în România, cât și cel al furnizorilor, a înregistrat o dublare (vezi cifrele din tabelul și graficul de mai jos) în linie cu evoluția PIBPIB Produs Intern Brut. Reprezintă valoarea totală de piață a tuturor bunurilor și serviciilor finale produse într-o țară pe un an. Include consumul privat și al organizațiilor non-profit, investițiile brute, cheltuielile statului și netul exporturilor (exporturi minus importuri). Consumul se divide în privat și public, având avantaje în analiza macroeconomică: consumul privat vizează creșterea bunăstării pe termen lung, iar cel public, fiind exogen, contribuie la diversitatea macroeconomică. PIB = consum + investiții + (exporturi − importuri)-ului nominal, dar mai accelerat decât evoluția veniturilor companiilor active în România.
Totuși, creditul bancar nu a crescut în același ritm, astfel că ponderea soldului creditelor acordate de bănci tuturor companiilor în PIB a scăzut de la 18% (2007) la 11% (2018). Deci, intermedierea financiară a frânat, în timp ce interdependența comercială între companii a accelerat. Aceasta a dus la creșterea potențialului de contagiune între afaceri, amplificând riscul sistemic și viteza de propagare a potențialelor șocuri negative.
Astfel, pentru a reduce expunerea la acest risc și pentru a fi mai puțin expuse riscului de piață, companiile trebuie să își reducă durata medie de încasare a creanțelor, care să fie transpusă proporțional către scăderea termenelor de plată a furnizorilor. Aceste eforturi trebuie depuse acum, cât timp sunt încă bani în piață iar companiile au capacitatea să plătească mai rapid… deoarece, ulterior, pe timpul următoarei recesiuni, va fi tardiv și extrem de greu să reduci riscul sistemic și expunerea către partenerii de afaceri (clienți / furnizori).
Tabelul 1
Finanțarea capitalului de lucru (mld. Lei)
Capitalizare prin reinvestirea profitului și acumularea de rezerve.
Una din cele mai bune strategii pe termen lung s-a dovedit consecvența anticiclică. Această strategie este valabilă din foarte multe perspective și în multe domenii. Ai grijă de sănătate când ești sănătos, prin prevenție și un stil de viață echilibrat. Dacă ai grijă de sănătate când ești deja bolnav poate fi prea târziu sau costisitor. În același mod, trebuie să ai grijă de bani atunci când ai bani, nu când ai nevoie de lichiditate (atunci probabil banii o să fie greu de găsit și foarte scumpi). Astfel, acumularea de rezerve în vremurile bune te pot ajuta să depășești mai ușor perioadele dificile. Cum traducem acest concept pentru antreprenorii care dezvoltă afaceri de succes pe termen lung? Simplu-reinvestirea profitului în companie în vremuri bune, pentru scăderea termenelor de plată la furnizori (ceea ce poate ajuta la obținerea reducerilor comerciale pentru creșterea marjei brute) și rambursarea anticipată a creditelor în derulare (delverage, pentru a elibera bancabilitate necesară în vremuri dificile), reprezintă principalele arme care te pot ajuta să exploatezi oportunitățile de investiții pe timp de recesiune (când activele sunt ieftine, personalul are o rotație mai mică și resursa umană este mai disponibilă din cauza disponibilizărilor iar dobânzile sunt mici pentru relansarea economiei).
Crește abilitatea de restructurare și agilitatea companiei prin reducerea cheltuielilor fixe.
Firmele care înregistrează o pondere ridicată a costurilor fixe în totalul cheltuielilor sunt foarte rigide și se pot restructura foarte puțin în perioadele dificile. Astfel, cheltuielile sunt ajustate decalat și mai lent comparativ cu reducerea veniturilor, ceea ce duce la scăderea profitului sau chiar înregistrarea de pierderi semnificative. Iată câteva strategii care pot contribui la reducerea costurilor fixe – externalizarea proceselor non-core și corelarea costurilor aferente cu volumul de activitate sau indicatori de performanță variabilă ai furnizorului (transformarea costurilor fixe în variabile), transferul personalului variabil (care depinde de nivelul venitului) către companii de leasing de personal, reducerea maturității contractelor cu partenerii de afaceri (chirie spații, renegocierea anuală a termenelor de plată cu furnizorii etc.). Desigur, toate aceste strategii pot implica costuri mai mari pe termen scurt (ex – costul cu chiria pentru un contract de +3 ani este mai mic comparativ cu o maturitate mai scurtă), dar toate acestea îți pot aduce un avantaj competitiv esențial în perioade dificile, respectiv flexibilitatea superioară de restructurare.
Monitorizarea cheltuielilor pe centre de cost.
Majoritatea companiilor dezvoltă mai multe produse, servicii sau linii de afaceri sinergetice sau complementare pe aceeași firmă. O parte din cheltuieli sunt legate strict de anumite produse, fiind astfel mai ușor de monitorizat. În schimb, cheltuielile administrative / suport (ex.: marketing, resurse umane, financiar, logistică, etc.) sunt centralizate la nivel de companie. Antreprenorii trebuie să fie conștienți de marjele de profitabilitate specifice fiecărui produs / serviciu / linie de afacere, iar aceasta se poate face numai prin realizarea unor centre de cost specifice. Astfel, absolut toate cheltuielile din companie trebuie alocate unui produs / serviciu care generează venit, ceea ce contribuie la realizarea unor centre de cost și venituri deci, implicit, a marjelor de profitabilitate aferente. În caz contrar, dacă antreprenorii analizează doar profitabilitatea generală a companiei, nu sunt conștienți de scurgerile deja existente pe anumite linii de afaceri care pot înregistra pierderi, sau trebuie optimizate din cauza profitului insuficient având în vedere riscul capitalului blocat.
Deblocarea numerarului din active non-core business în momentul potrivit.
Foarte multe companii dețin active care nu sunt necesare în activitatea principală. Exemplele sunt numeroase, de la diverse active imobilizare (terenuri, depozite, spații comerciale), autovehicule sau echipamente pentru funcții secundare. Blocarea banilor în aceste active generează, de cele mai multe ori, costuri de oportunitate imense. Aceasta se întâmplă întotdeauna atunci când randamentul capitalului reinvestit este superior costului de închiriere al activelor respective. Astfel, banii stau blocați în activele respective și produc mult mai puțin decât dacă rulează în operațiunile curente ale companiei. Pentru evitarea acestor costuri de oportunitate și deblocarea capitalului, activele respective pot fi vândute și apoi închiriate (sell and lease back). Desigur, pentru asemenea decizii, momentul este esențial, iar activele respective trebuie vândute când există lichiditate în piață iar prețul este bun, adică ACUM. Cine poate fi cumpărătorul? Oricine își dorește o expunere pe clasa respectivă de active și este mulțumit cu randamentul obținut pe termen lung din închirierea acestora, deoarece ce NU este core business pentru ține, poate fi core business pentru alții.În articolul următor voi propune 5 măsuri care ajută antreprenorii să se pregătească mai bine pentru vremuri grele și care se concentrează pe zona gestiunii preventive a riscurilor. Pe curând!
