Suprataxarea sectorului privat este suprataxarea populației

Prima variantă a modificărilor fiscale a apărut „pe surse” iar întreg sectorul privat a reacționat vehement din cauza suprataxării și frustrării că, în paralel, se continuă risipa în administrația publică („reforma profundă” de 6 miliarde Lei reducere cheltuieli înseamnă doar 1,2% din cheltuielile publice — 98,8% continuă).

Politicienii s-au delimitat de prima versiune a modificărilor fiscale, spunând că nu reflectă ideile lor („nu știm cine a lucrat la acel document de la Ministerul de Finanțe, nu reflectă discuțiile din coaliție”)… acum, la circa o lună distanță apare a doua versiune mult mai sângeroasă pentru sectorul privat, care conține aproape toate modificările din prima variantă, foarte puțin îndulcită pe alocuri (plafonare CASS la PFA, IT-ul nu plătește contribuție la Pilonul II, deci angajații plătesc cu proprii bani păstrarea salariului net), dar adaugă multe alte taxe suplimentare, respectiv: impozitarea dobânzilor din obligațiuni, suprataxarea sectorului bancar, taxarea minimă a companiilor cu venituri > 50 milioane € cu praguri la cifra de afaceri (0,5% și 1% minim din venit).

Că să ne pună capac, premierul declara recent că „Nu va fi nicio austeritate, eu am văzut în actul normativ că vor crește salariile”. În primul rând, că să fie clar: tot poporul va plăti aceste taxe, prin creșterea prețurilor, a dobânzilor și a inflației. În al doilea rând, politicienii nu se mai delimitează de acest document, toate măsurile fiind recunoscute recent de Ministerul Finanțelor (îți trebuie obraz gros și dispreț maxim pentru sectorul privat). În al treilea rând, nu mai așteptați reducerea risipei din sectorul public, anul 2024 va fi cel mai încărcat an electoral.

Extrem de multe taxe (noi sau majorate) sunt greșit gândite și aplicate, le voi analiza în perioada următoare. Încep cu supraimpozitarea microîntreprinderilor cu profituri mari (16% pentru cele cu venituri între 60–500k € care au profit > 30%), pentru că vor plăti un impozit / cifra de afaceri de circa 10%, aproape de 9 ori peste media națională și de 9 ori mai mult decât în prezent. Dacă aceasta nu este supraimpozitare, atunci ce este? Paradoxal, aceste companii au fost prea cinstite și au declarat profitul real, iar acum au fost luate la ochi și penalizate cu suprataxe.

Cum s-a ajuns aici?

Începând cu 2016 microîntreprinderile au fost taxate în funcție de numărul de angajați și cifra afaceri: 1% pe venit cele cu 2+ angajați, 2% pe venit cele cu 1 angajat și 3% pe venit cele fără angajați. Motivul? Microîntreprinderile erau acuzate că își încarcă firma cu tot felul de cheltuieli personale și nu declară profitul real. Ce s-a întâmplat imediat după? Profitul microîntreprinderilor a crescut miraculos fix începând cu acest an, pe toate palierele de venituri (<100k €, 100–500k € și 500–1000k €). O soluție foarte eficientă care demonstrează că micile afaceri de familie pot fi impozitate numai în funcție de venit și angajați. Sunt afaceri mici de familie — imediat cum sunt suprataxate vor începe să facă evaziune și să declare profituri mai mici. Este o constatare a unei realități românești, indiferent ce părere aveți, este adevărul.

Cifrele reale în 2022 demonstrează că microîntreprinderile au înregistrat cele mai ridicate marje de profit, > 20% din venituri, aproape de 3 ori peste media națională. Din păcate pentru ele au fost prea sincere — acum vor fi suprataxate, deoarece sarcina fiscală (impozit / cifra de afaceri) va deveni mult mai mare decât media națională.

Microîntreprinderile plătesc un impozit total în 2022 de circa 2,6 miliarde Lei, 10% din impozitul pe venit plătit de toate companiile din România. Este ușor mai bine decât ponderea în rulaje, microîntreprinderile concentrând 8% din cifra de afaceri a tuturor companiilor din România. Deci nu înțeleg opinia unora că microîntreprinderile au paradis fiscal față de restul companiilor din România. Nu este adevărat. Este o taxare mai simplă, dar nu mai mică decât restul companiilor.

Cu noile taxe, microîntreprinderile cu venituri între 60–500k € (atenție: 171.419 firme cu 668.000 angajați) vor plăti un impozit mediu de circa 5% din cifra de afaceri, iar naivii care au declarat profitul real > pragul de 30% vor plăti un impozit de circa 10% din cifra de afaceri, aproape de 9 ori peste media națională și de 9 ori mai mult decât în prezent. Ce naivi idealiști, au crezut că dacă sunt corecți, arată profitul real și își plătesc taxele cinstit o să fie lăsați în pace. Nu, nu în România.

Ce credeți că se va întâmpla?

Taxe mai mari, venituri fiscale mai mici. SÂC. Prinși la colț, frustrați de risipa din bugetul public și dezamăgiți că onestitatea lor este suprataxată (mai pe românește, au fost luați de fraieri și pedepsiți), antreprenorii microîntreprinderilor cu profituri mari cred că se vor întoarce la comportamentul dinainte de 2016, adică nu vor mai declara profitul, încărcând firma cu tot felul de cheltuieli personale, sau chiar mutând sediul afacerilor în alte țări mai prietenoase (inclusiv Bulgaria devine o variantă mai bună). Poate ANAF verifică eventuale comportamente abusive? Nu. Concret, o microîntreprindere are venituri medii de circa 100.000€, cu un profit actual real de 20% înseamnă un impozit de 16% × 20% × 100.000 = 3200€, adică circa 250€ / lună, sau 10€ / zi. Credeți că este fezabil să meargă un inspector fiscal 2–3 zile să verifice sute de bonuri fiscale ca să identifice acele cheltuieli de interes personal și să crească veniturile la buget cu 10€ / zi de efort (costurile lui fiind de câteva ori mai mari)? Vă înșelați.