Infrastructura critică care ține România în funcțiune. Cât contează în factura de telecomunicații?

De multe ori vedem top-uri privind sectoarele care contribuie cel mai mult la formarea PIB, dar rareori (spre deloc) ne întrebăm cine susține toate aceste sectoare în spate, din perspectiva infrastructurii necesare pentru a funcționa. Spre exemplu, datele INS pentru 2025 ne indică faptul că aproape 55% din formarea economiei provine din construcții, retail și distribuție, transporturi sau diverse activități și servicii prestate de companii. Dar toate acestea nu ar fi fost posibile fără infrastructuri critice, precum cea financiară sau de telecomunicații. Imaginați-vă cum poate funcționa orice companie în lipsa unui flux financiar (conturi bancare pentru procesarea plăților și încasărilor) sau de comunicații voce, video și date. NU se poate! Implicit, companiile de telecomunicații, spre exemplu, reprezintă un sector de interes strategic critic și de siguranță națională.

Și tocmai acest aspect mi-a atras atenția: ce implicații are această infrastructură în costurile furnizorilor și impactul pe care aceste firme îl generează în economie? Cel mai important aspect se referă la baza de active fixe necesare pentru furnizarea serviciilor respective. Spre exemplu, în cazul companiilor de telecomunicații vorbim despre rețeaua de fibră optică și transport, data centere, rețeaua radio mobilă (turnuri telecom, stâlpi și antene, echipamente radio, sisteme de alimentare electrică și baterii), spectrul radio (licențele ANCOM pentru benzile de frecvență și licitațiile 5G), infrastructura IT și sistemele software. O parte este vizibilă și o vedem peste tot în țară, iar o altă parte este invizibilă, deoarece sunt active intangibile, dar critice pentru funcționarea rețelelor de date și voce. Toate acestea implică investiții anuale masive, de miliarde de lei, care țin în picioare o infrastructură critică fără de care nimeni nu poate funcționa, dintr-un motiv simplu (de multe ori desconsiderat sau perceput ca un firesc al vremurilor): conexiunea și datele sunt noul petrol. Ce înseamnă toate aceste costuri cu investițiile în infrastructură în factura lunară de telecomunicații?

Spre exemplu, dacă analizăm situațiile financiare pentru toate companiile din România la 2024 (ultimul exercițiu financiar disponibil acum), vedem că toate firmele active în România raportează cheltuieli cu amortizările (recuperarea anuală a investițiilor în activele fixe) de 89,7 mld. lei, din care cele mai mari sunt raportate de activitățile de telecomunicații prin rețele cu cablu și satelit (CAEN 6110 + 6120 = cca. 5 miliarde Lei), transporturile rutiere de mărfuri (CAEN 4941, cca. 4,5 mld. Lei) și producția de energie electrică (CAEN 3511, cca. 3,8 mld. Lei). În total, cele mai mari zece sectoare din perspectiva impactului ciclului investițional (costurile anuale cu amortizările) concentrează aproape o treime, respectiv 30 miliarde Lei (vezi graficul 1).

Din perspectiva impactului în cifra de afaceri, costurile cu amortizarea înseamnă 3% în medie la nivel național, în timp ce ponderea costurilor cu recuperarea investiției înseamnă 25% pentru sectorul activităților de închiriere și leasing de autoturisme, respectiv 21% pentru activitățile de telecomunicații prin rețele de cablu și satelit (vezi graficul 2). Practic, pentru fiecare 100 Lei din orice factură de telecomunicații (voce și date) pe care o primim, 21% reprezintă costurile cu recuperarea investițiilor realizate de companiile furnizoare pentru întreaga infrastructură de echipamente și comunicații, de 7 ori mai mare decât media la nivel național (doar 3 lei din 100 Lei factura emisă de orice companie medie din România reprezintă costurile cu amortizările pentru recuperarea investiției). Acest aspect este extrem de important, mai ales atunci când facem comparații cu privire la nivelul de profitabilitate între mai multe sectoare diferite. Dacă am ajusta profitabilitatea companiilor cu diferența de costuri în infrastructura de investiții, companiile din telecomunicații ar raporta un profit mai mare cu 18% (21 – 3) din cifra de afaceri, doar această componentă reprezentând de trei ori mai mult decât profitul mediu raportat de companiile active în România (cca. 6% în 2024).

Toate aceste cifre sunt cu atât mai importante cu cât sectorul de telecomunicații raportează și o bază enormă a întregii infrastructuri de active fixe, respectiv cca. 26 miliarde RON la finalul anului 2024, ceea ce înseamnă 1,8% din totalul activelor fixe raportate de toate companiile din România, ponderea fiind dublă comparativ cu ponderea veniturilor (cifra de afaceri generată de companiile de telecomunicații fiind 0,9% din venitul tuturor companiilor active în România). Toate aceste diferențe masive între specificul sectoarelor de activitate generează cifrele ilustrate în graficul 3. Astfel, sectorul de telecomunicații:

raportează costuri cu amortizarea investițiilor de 21% din cifra de afaceri, de 7 ori mai mult decât media la nivel național, indicând un efort investițional mult mai mare pentru a genera business;
înregistrează un ciclu investițional mult mai intens (în valoare) și accelerat (în timp), ponderea costurilor cu amortizarea în baza de active fixe fiind de 19%, de 3 ori mai mult decât media la nivel național, specific sectoarelor „capital intensive” (care implică investiții enorme în infrastructură);
raportează un bilanț ancorat pe termen lung, în condițiile în care activele fixe reprezintă 77% din totalul activelor companiilor de telecomunicații, comparativ cu 49% din media la nivel național.

Toate aceste cifre obiective ne confirmă rolul crucial pe care fiecare utilizator, cu fiecare factură plătită, îl generează în susținerea continuării ciclului investițional pe termen lung într-o infrastructură critică fără de care România nu poate funcționa: telecomunicații, voce și date, prin care toți suntem conectați între noi și restul lumii.