Ce (poate) aduce anul nou pentru economia României?

Orice final de an necesită un bilanț și oferă oportunitatea propunerii de noi obiective pentru anul care urmează. În tot acest parcurs, eficiența este determinată de coerența și consistența obiectivelor pe termen lung. Cum afectează reușita din anul nou rezultatele din următorii 5 ani, și cum se leagă toate acestea în următorul deceniu?

Știu, sunt întrebări care par naive și filozofice într-o țară lipsită de predictibilitate, care a rulat peste zece guverne în ultimul deceniu și a schimbat aproape jumătate din codul fiscal doar în ultimii 7 ani, ajungând cu veniturile publice raportate la PIBPIB Produs Intern Brut.  Reprezintă valoarea totală de piață a tuturor bunurilor și serviciilor finale produse într-o țară pe un an. Include consumul privat și al organizațiilor non-profit, investițiile brute, cheltuielile statului și netul exporturilor (exporturi minus importuri). Consumul se divide în privat și public, având avantaje în analiza macroeconomică: consumul privat vizează creșterea bunăstării pe termen lung, iar cel public, fiind exogen, contribuie la diversitatea macroeconomică. PIB = consum + investiții + (exporturi − importuri) tot acolo de unde a pornit în 2015 cu „revoluția fiscală”, mereu sub 30% și aproape de locurile codașe din UE. Totuși, întrebarea este esențială și trebuie răspunsă, mai devreme sau mai târziu: cum putem crește sustenabil pe termen lung? Din punctul meu de vedere, sustenabilitatea se bazează pe cel puțin 3 elemente esențiale simultane:

1. Creșterea prosperității populației și a competitivității companiilor fără a dezechilibra tabloul macroeconomic, prin reducerea inflației și a economiei subterane, temperarea deficitelor gemene (fiscal și comercial), creșterea investițiilor și reforma profundă a administrației publice;
2. Stabilizarea demografică a populației prin stimularea natalității, repatrierea românilor plecați în străinătate și crearea de locuri de muncă plătite din ce în ce mai bine într-un mediu de afaceri competitiv și concurențial;
3. Promovarea economiei circulare și a energiei regenerabile, prin creșterea unor piloni strategici pe termen lung: IT&C, gazele din Marea Neagră, energia verde (eoliană, solară, hidraulică) și comportamente prietenoase cu mediul.

Dacă facem bilanțul de la momentul ultimei crize financiare globale (perioada 2007–2009), România a eșuat în majoritatea pilonilor pe care îi consider necesari pentru o creștere sustenabilă. În primul rând, deficitul fiscal raportat la PIB a depășit în 10 din ultimii 14 ani pragul sustenabil de 3% din PIB, determinând creșterea exponențială a datoriei publice la niveluri record. Practic, am avut nevoie de 10 ani (perioada 2010–2019) pentru creșterea datoriei publice cu ~250 miliarde Lei (de la 194 miliarde până la 449 miliarde Lei), și numai 5 ani (perioada 2019-2023) pentru indexarea acesteia cu încă 500 miliarde Lei (de la 449 miliarde până la 918 miliarde Lei). Deci, ne-am îndatorat în ultimii 5 ani de două ori mai repede, la o intensitate dublă, ajungând să înregistrăm o datorie publică pe cap de locuitor aproape egală cu salariul mediu net anual (~55.000 Lei). Următoarele 4 grafice ilustrează foarte elocvent toate aceste evoluții. Din perspectiva economiei circulare, înregistrăm cele mai slabe rezultate din UE, iar demografic avem a doua diaspora din lume raportată la populația rezidentă, pierzând ~3 milioane de români doar în ultimul deceniu.

Dacă privim către viitorul apropiat, construcția bugetului public pentru 2024 este cel puțin fantezistă din perspectiva veniturilor extrem de optimiste, dar și a cheltuielilor publice subdimensionate.

Argumentele mele:

1. Veniturile sunt prognozate să crească cu 13%, în baza unei creșteri nominale a economiei cu 9,5% și conformării integrale la toate impozitele și taxele majorate, cu impact de cca. 16 miliarde Lei (+3,5% față de veniturile actuale). Evident, economia nu poate accelera cu taxe mai mari care descurajează consumul, creditele și investițiile, în timp ce economia subterană este stimulată atunci când povara fiscală crește.
2. Veniturile sunt prognozate să reprezinte 34% din PIB, în condițiile în care NU am depășit niciodată 31%. Chiar dacă avem conformare maximă, noile taxe și impozite majorate înseamnă cca. 1% din PIB, care se adaugă la nivelul actual de 28% venituri publice % PIB, deci 29% în total dacă toată lumea plătește toate taxele majorate. Care sunt reformele fiscale care ne aduc o îmbunătățire a colectării taxelor și impozitelor până la 34% din PIB, un salt istoric pe care nu l-am înregistrat niciodată?
3. Cheltuielile NU au cum să crească doar cu 6%, în condițiile în care doar majorările de salarii și pensii (care reprezintă 86% din buget) sunt previzionate să crească cumulat peste acest nivel. Mai avem și dobânzi de plătit la o datorie publică istorică care depășește anul acesta 900 miliarde Lei și cu siguranță anul următor ne apropiem de 1 trilion (da, ați citit bine, 1 TRILION), ceea ce înseamnă dobânzi aferente datoriei publice de cel puțin 60 miliarde Lei (+60% vs 2023).
4. Nu văd cum putem atinge cuplul de inflație medie de 6% în 2024 (vs 10,9% inflație medie în 2023) și creștere economică de 3,4% (vs cca. 2% în 2023), în condițiile creșterilor de taxe și ritmului extrem de lent de absorbție al fondurilor europene și PNRR. NU anticipez reforme structurale masive în 2024 pentru creștere capacitații administrative, când avem 4 rânduri de alegeri și nimeni nu știe cu ce echipă va lucra în trimestrul următor.
5. Economia deja frânează de la 6% (2021), 4,5% (2022) și cca. 2% (2023). De ce să accelereze la 3,4% în 2024? NU are cum, când avem majorări de taxe și impozite care aruncă o presiune fiscală asupra sectorului privat de cca. 6%, ceea ce presupune o scădere a puterii de cumpărare, deci a consumului și a investițiilor. Inflația medie de anul acesta este 10,9%, iar guvernatorul BNRBNR Banca Națională a României atrage atenția că anul viitor putem să ne așteptăm la o creștere cu 2 puncte procentuale din cauza majorărilor de taxe. Bugetul este construit pe o inflație medie de cca. 6%.

Ce este de făcut pentru evitarea capcanelor trecutului? Cuvântul cheie este SUSTENABILITATE din 3 perspective:

Fiscal

Nu putem visa la creșterea accelerată a veniturilor publice în lipsa unor reforme masive în digitalizarea administrației fiscale și măsuri legislative pentru descurajarea economiei subterane. Pe termen scurt, deficitul fiscal poate fi curbât prin reducerea risipei în sectorul public, ajustând o serie de cheltuieli nejustificate (pensii speciale, aparat public supradimensionat, reforma administrației locale) și investiții publice cu efect multiplicator în economie (ex: scheme de garanții de stat pentru finanțarea sectoarelor reprezentative în deficitul comercial, precum industria chimică sau cea alimentară). De asemenea, predictibilitatea fiscală nu mai trebuie să rămână un principiu frumos folosit în dezbaterile politice. Mediul de afaceri chiar are nevoie de stabilitate fiscală pentru asumarea unor proiecte de investiții pe termen lung, pentru creșterea competitivității și a locurilor de muncă bine plătite, cu efecte benefice pentru întreaga economie.

Industrii strategice

Nu putem fi cei mai buni în toate, sau atunci când vorbim despre „măsuri pentru dezvoltarea mediului de afaceri” nu putem acționa la modul general. Becul nu a fost niciodată mai eficient decât laserul în atingerea rapidă a unor puncte / obiective concrete. Cred că România beneficiază de 3 industrii cheie care pot crește peste medie, astfel încât să atingem o masă critică de angajați plătiți foarte bine și cu valoare adăugată pentru o dezvoltare sustenabilă. Prima este IT&C, unde potențialul de talent este enorm, prin dezvoltarea de soluții software autohtone cu potențial de scalare la nivel global, blockchain, data science și securitate cibernetică. A doua industrie este în jurul gazului din Marea Neagră, cu sinergii puternice către industria petro-chimică prin accesul la materie primă și energie ieftină. A treia zonă este economia regenerabilă și energia verde. Această zonă beneficiază de un context favorabil care poate fi exploatat. Peste jumătate dintre români (51%) au auzit vorbindu-se în ultima perioadă despre ideea de sustenabilitate, iar 2 din 3 dintre aceștia se declară pro sustenabilitate, ceea ce sugerează dezirabilitatea acestui tip de comportament la nivel social, potrivit celui mai recent studiu IRES, „Comportamente de sustenabilitate ale Românilor”, realizat în cadrul campaniei BAT România „Alege Asumat un Oraș Curat”. Creșterea interesului populației către energie ieftină și prietenoasă cu mediul trebuie dublată prin strategii de stimulare și subvenționare a energiei eoliene și solare, infrastructura pentru colectarea și reciclarea selectivă, izolarea termică a locuințelor, reducerea risipei alimentare, stoparea defrișărilor sau achiziția de electrocasnice cu consum redus de energie.

Structura demografică

Declinul demografic a fost accentuat în ultimul deceniu prin creșterea emigrării și reducerea natalității. Toate acestea necesită reforme în sistemul public de pensii prin stimularea componentei private, extinderea principiului contributivității fără excepție, măsuri de stimulare a natalității și repatriere a românilor plecați în străinătate. Simplă creștere a salariului minim / mediu nu cred că este suficientă pentru catalizarea unui efect puternic de imigrare și repatriere. Este nevoie de reformarea unor zone cheie, precum sănătate, educație, justiție sau apărare, de investiții masive în infrastructura transportului și a serviciilor publice, reducerea birocrației și a economiei subterane.

Ce (poate) aduce anul nou?

Perpetuarea greșelilor din trecut, sau o schimbare de paradigmă pentru un viitor mai bun și sustenabil. Depinde de noi. Viitorul este în mâinile noastre.