În acest articol analizez problemele fermierilor (CAENCAEN Clasificarea activităților din economia națională 0111): principala problemă este cauzată de scăderea prețului la cereale, care vine pe fondul unui an agricol mai slab și costuri cu input-uri ridicate la momentul însămânțării (îngrășăminte etc.). Deci, noi avem recoltă mică și scumpă, dar cerealele din Ucraina (ieftine și mai puțin calitative) invadează România. Pe acest fond, mulți fermieri înregistrează profituri în scădere (sau chiar pierderi) și vor ca statul să le plătească subvenții … dar, haideti să vedem cine strigă și cum arată situația financiară a fermierilor din România:
- 9 din 10 fermieri au obținut profit în fiecare an din perioada 2018–2022, marja netă de profit fiind între 15%-20% (de 2-3 ori mai bine decât media națională)
- Profitul net consolidat a crescut de la 2,5 mld. (2018) până la 5,9 mld. (2022), deci cu 133%, în timp ce veniturile au crescut cu 63% (de la 20 mld în 2018 până la 33,5 mld în 2022)
- Practic, profitul a crescut de două ori mai repede decât veniturile (133% vs 63%), de 4 ori mai mare și mai rapid decât media la nivel național
- Aproape 60% din aceste profituri au fost plătite către dividende, 8 din 10 fermieri au făcut acest lucru între 2018–2022
- Gradul mediu de îndatorare la nivel sectorial este de 56% (mic), în condițiile în care doar 28% dintre fermieri au o îndatorare > 80%
- Deci, 7 din 10 sunt OK, au un grad de îndatorare mic care le permite supraviețuirea în această perioadă grea.
- Problema este că au profit prea mic (sau pierderi) pe care nu și le asumă (deși mulți au speculat și au ținut de stocuri în speranța că prețul cerealelor o să continue să crească la nesfârșit). Au jucat o carte greșită, acum să vină statul să acopere pierderile?
Toate aceste cifre sunt ilustrate în tabelul și graficele următoare, în baza analizei tuturor situațiilor financiare depuse de fermieri (CAEN 0111 – Cultivarea cerealelor) pentru perioada 2018–2022, disponibile la momentul publicării acestui articol.
Profit net (mil. Lei)
Cifră de afaceri (mil. Lei)
Distribuție rezultat net / CA
Grad de îndatorare = Datorii / Active
Unde este problema pe fond pe care o văd eu, dacă se acordă toate aceste revendicări: se perpetuează o mentalitate greșită a fermierului antreprenor, lipsa de asumare a responsabilității și dezvoltării sustenabile pe termen lung. Dacă afacerea merge bine, antreprenorul beneficiază de profit prin dividende, dacă merge prost atunci să vină statul să mă salveze (la costul social al văduvirii bugetului public pentru investiții). Ne îndatorăm ca să aruncăm cu subvenții, la dobânzi în creștere și costuri sociale (vedeți majorarea taxelor pentru toți ceilalți, investiții publice reduse). Suntem prea săraci (noi, ca națiune) să continuăm să subvenționăm la nesfârșit, pe datorie, la dobânzi mari… trebuie să stimulăm și responsabilizăm antreprenorul.
Care este soluția?
Stimulare investiții + condiționare subvenții în responsabilitate comună cu fermierul. De 30 de ani plătim subvenții de la bugetul public în anii cu secetă, și am rămas fără investiții, doar 10% din suprafața arabilă este irigată. Aruncăm cu bani încontinuu pentru subvenționare (tratăm efectul), dar nu rezolvăm cauza prin stimularea investițiilor, condiționarea subvențiilor în funcție de un procent din capitalurile proprii ale fermierului (ex.: la 2 Lei profit reinvestit îți dă și statul 1 leu subvenție) sau suprafața arabilă (așa îi stimulăm și pe fermieri să se asocieze, să gestioneze împreună suprafețe mai extinse, cu profit și productivitate în creștere). Și în țările dezvoltate se plătesc subvenții, o să spuneți … dar acolo suprafața irigată depășește 70–80% din suprafața totală, și mai puțin de 10% gestionează suprafețe < 5ha (la noi > 90% din exploatații sunt în această situație, avem fragmentare foarte mare).
Sigur, sunt și fermieri cu suprafețe mici, cu profit scăzut și îndatorare ridicată (probabil aceștia sunt cei care protestează). Trecând peste acest episod cu cerealele din Ucraina, micii fermieri (și sunt majoritatea), au altă problemă pe fond demonstrată de zeci de ani: sunt extrem de profitabili dacă au șansa unui an agricol bun (situație în care scot profitul prin dividende), nu doresc să depună efortul să se asocieze (pentru creșterea profitului și a productivității inclusiv în anii cu recoltă mai slabă), să dezvolte capacități comune de stocare. Peste 90% dintre fermieri lucrează la nivel de butic, când afacerea se face la nivel de supermarket. De ce rămân în zona de confort? Pentru că le convine: în anii buni scot profitul, în anii cu rezultate proaste vine statul să rezolve problema. Sigur, și statul trebuie să creeze infrastructura (irigații, transport feroviar și noduri pentru depozitare etc.), dar de unde bani dacă aruncă subvenții încontinuu într-un sac cu gaură? Tratăm efectul, nu cauza!
Încă o dată, nu vreau să „lovesc” în nimeni, încerc să fiu prietenul tuturor, nu dușmanul cuiva. Cred în acest adevăr, cifrele sunt clare. Trebuie să vorbim sincer și cu responsabilitate despre soluții viabile, sănătoase, capitalism modern și modul cum punem #BaniiInMiscare sustenabil pe termen lung, în toate sectoarele: agricultură, transporturi, construcții, energie, fotbal, distribuție, retail, etc. Unii mă acuză că îmi dau cu părerea despre orice sector și că nu mă pricep. Poate ar trebui să îmi cer scuze pentru competență, onestitate și accesul la date, dar adevărul trebuie spus. Pur și simplu analizez situațiile financiare ale tuturor companiilor dintr-un anumit sector, și observ diferențiat situația celor mici, medii sau mari (cifrele pe medie nu sunt relevante mereu). Dacă aveți orice altă opinie, este binevenită, dar vă rog cu argumente obiective. Lăsați conspirațiile cu străinii care ne cumpără pământurile, nu pe blogul meu.
