Articole și analize

Știai că valoarea unei companii depinde, printre multe alte variabile, și de structura de capital? În acest articol explic mixul optim de împrumuturi și capital propriu care contribuie la maximizarea valorii companiei. De asemenea, structura optimă de capital depinde și de durata ciclului operațional: cu cât perioada dintre momentul achiziționării materiei prime și momentul încasării creanțelor aferente vânzării produselor finite este mai lungă, cu atât nevoia de investiții pe termen lung și capitaluri permanente este mai mare. În acest articol găsești explicatii detaliate pentru toate aceste fundamente economice, împreună cu radiografia mediului de afaceri activ în România. Practic, am comparat structura de capital a firmelor românești cu normele de analiză financiară (cele mai bune standarde). Concluzia într-un cuvânt? DEZASTRU! Vezi aici de ce!?

În acest articol expun cel puțin 30 de întrebări la care orice antreprenor ar trebui să știe răspunsurile atunci când consideră o investiție nouă într-un anumit sector. Curios (pentru unii), randamentul capitalului investit precum și profiturile trecute sau imediate nu sunt cele mai relevante (eu nu le includ nici măcar în primele 30 de întrebări). Totuși, pentru că cea mai des întâlnită întrebare pe care o primesc la majoritatea conferințelor unde vorbesc este — „Unde se obține cel mai mare profit raportat la capitalul investit?”, am analizat toate companiile active în România și răspund inclusiv și la această întrebare! Lectură plăcută și mare atenție unde investiți capitalul!

Numai un mediu de afaceri performant și competitiv poate sta la temelia unei țări dezvoltate, deoarece firmele plătesc impozit pe profit, venit, contribuții sociale sau TVA, venituri fiscale din care se susțin toate serviciile și cheltuielile publice; firmele plătesc salarii, din care se alimentează consumul și care antrenează mai departe producția domestică; firmele distribuie dividende și remunerează munca prin salarii, care susțin economisirea ce finanțează investițiile din economie; firmele fac exporturi și duc mai departe branduri românești în toată lumea, aducând valută în țară și întărind moneda națională; firmele investesc în cercetare & dezvoltare (R&D), prin care se generează progresul tehnologic și se schimbă viețile noastre, ale tuturor. Și atunci când firmele nu generează un randament suficient pentru acționarii acestora, aceștia din urmă își pierd interesul dezvoltării afacerii, și își prioritizeaza propriul interes al lor și al familiei acestora. Atunci majoritatea devin egoiști și o națiune rămâne mică! Printr-o ecuație foarte simplă, cu doi factori, explic răspunsul la o întrebare dureroasă — de ce nu creștem?

În acest articol mi-am propus să analizez în detaliu cum este obținut randamentul capitalului de companiile active în România ultimului deceniu. Concluzionez că maxim 10% din randament este datorat unor acțiuni interne, în timp ce aproximativ 90% este alimentat prin factori externi. Despre ce factori este vorba, și cum pot fi ei calculați, poți să citești în acest articol!

În acest articol analizez dacă companiile active în România remunerea suficient de mult acționarii pentru riscul asumat de aceștia în ultimul deceniu. Chiar dacă randamentul capitalurilor companiilor active în România s-a dublat în ultimul deceniu, acesta NU este uniform distribuit în rândul mediului de afaceri (jumătate înregistrează un randament negativ, iar profiturile superioare se observă cu preponderență la marile companii) și NU bonifică suficient riscul de țară și al mediului de afaceri privat! Astfel, randamentul capitalurilor a crescut în ultimul deceniu, dar NU pentru toți și NU suficient de mult având în vedere riscurile și impredictibilitatea din România. Poți să citești aici analiza în urma căreia am ajuns la aceste concluzii.

2 din 3 firme românești atrag capitaluri mai scumpe decât randamentele obținute prin investițiile finanțe cu aceste capitaluri. Deci, mai pe scurt, efortul este mai mare decât efectul, pentru aproape fiecare an din ultimul deceniu. Această evoluție erodează competitivitatea companiilor active în România, slăbind gradual performanța acestora. În acest articol propun 10 soluții pentru antreprenorii (problema este la propria companie) sau creditorii (observă problema la clienții acestora) care se regăsesc în această situație!

O companie solvabilă (cu un risc scăzut de insolvență) va obține întotdeauna un randament al activelor (efectul investițiilor) superior costului de finanțare pentru atragerea capitalului! Atunci când acest lucru nu se întâmplă, profitul nu este suficient pentru acoperirea costului de finanțare, ceea ce declanșează o deteriorare a solvabilității companiei. Pentru a evalua dacă această regulă se respectă în cazul firmelor active în România, am analizat datele financiare aferente acestora pentru ultimii zece ani. Am sintetizat concluziile mele în acest articol, unde poți să vezi de ce rezultatele finale explica realismul (nu pesimismul) titlului ales pentru această analiză!

3 din 5 companii insolvente din România înregistrează o problemă de lichiditate, în sensul că veniturile încasate nu acoperă cheltuielile monetare (care trebuie plătite). Astfel, deși o parte dintre aceste companii înregistrează un profit contabil pozitiv (veniturile mai mari decât cheltuielile), aceste companii nu dispun de numerar suficient pentru a putea onora toate datoriile la scadență (ratele către bănci, impozitele către stat, facturile către furnizori… și, în cazuri extreme, chiar salariile către angajați)! Oare problemele de lichiditate se pot anticipa și în cazul companiilor care înregistrează profit? Răspunsul este afirmativ, și în acest articol poți afla mai multe despre indicatorul care ridică cel mai important semnal de alarmă în acest sens – analiza C.C.R!

3 din 5 companii insolvente din România înregistrează o problemă de lichiditate, în sensul că veniturile încasate nu acoperă cheltuielile monetare (care trebuie plătite). Astfel, deși o parte dintre aceste companii înregistrează un profit contabil pozitiv (veniturile mai mari decât cheltuielile), aceste companii nu dispun de numerar suficient pentru a putea onora toate datoriile la scadență (ratele către bănci, impozitele către stat, facturile către furnizori… și, în cazuri extreme, chiar salariile către angajați)! Oare problemele de lichiditate se pot anticipa și în cazul companiilor care înregistrează profit? Răspunsul este afirmativ, și în acest articol poți afla mai multe despre indicatorul care ridică cel mai important semnal de alarmă în acest sens – analiza C.C.R!

În acest articol vorbesc despre cele mai bune practici pentru optimizarea lichidității companiilor pe timpul recesiunii. Firmele care aplică aceste strategii reușesc să supraviețuiască, sau chiar să beneficieze de oportunitățile existente în timpul recesiunii. Fie că vorbim despre optimizarea nevoii de fond de rulment, diversificarea surselor de finanțare sau raționalizarea activelor, firmele trebuie să se pregătească anticipat pentru zilele mai grele... sfaturi esențiale, mai ales având în vedere norii negri care se arată la orizont!

Apropierea următoarei recesiuni devine o certitudine în următorii doi ani. În acest context, mi-am pus întrebarea daca mediul de afaceri activ în România este mai pregătit acum, prin comparație cu situația din 2008. Răspunsul este NU! În acest articol concluzionez 10 argumente care mă determină să constat ca suntem mai vulnerabili în momentul de față, iar șocurile o să fie propagate și mai rapid pe canalele comerciale și financiare!

Analiza și monitorizarea clienților direcți nu mai este suficientă. În calitate de furnizor ar trebui să acorzi o atenție sporită riscului clienților direcți cât și indirecți (clientul clientului direct, sau beneficiarul final). Iată ce trebuie să faci pentru gestionarea eficientă a riscului de credit comercial al partenerilor de afaceri. Ce înseamnă mai exact fiecare aceste bune practici, și ce trebuie să faci în realitatea de zi cu zi, poți să citești în acest articol!

Accesul la creditul bancar se va complica în următoarea perioadă, deoarece băncile vor reduce din investiții și activele bancare în contextul modificărilor fiscale recente Aceasta înseamnă că băncile o să fie mult mai atente cui acordă un credit, iar costurile de finanțare probabil vor crește. Efectele secundare sunt prelungirea termenelor de plată la furnizori. În acest context, prin acest articol propun o serie de bune practici pentru antreprenori și manageri pentru gestiunea eficientă a riscului de credit comercial ! Ce înseamnă mai exact fiecare dintre ele, și ce trebuie să faci practic, poți să citești în acest articol!

Riscul invizibil a crescut semnificativ pe parcursul ultimului deceniu în România! Nu mă refer la „statul paralel”, ci la amplificarea efectului de contagiune care se poate propagă foarte rapid de la o companie la alta din cauza extinderii termenelor de încasare și creșterii interdependenței între firme. În acest context, prin acest articol propun o serie de bune practici pentru creditori atunci când analizează structura și sustenabilitatea fluxului de numerar a partenerilor de afaceri! Ce înseamnă mai exact fiecare dintre ele, și ce trebuie să faci practic, poți să citești în acest articol!

Presiunile asupra lichidității companiilor vor crește în perioada următoare! În acest context, antreprenorii și managerii trebuie să ia cele mai bune decizii pentru protejarea și dezvoltarea afacerii. În acest articol propun 5 sfaturi pentru gestiunea sănătoasă a fluxului de numerar (detaliate mai jos). Ce înseamnă mai exact fiecare dintre ele, și ce trebuie să faci practic, poți să citești în acest articol!

Cum ar trebui să producă bani o companie astfel încât să construiască o dezvoltare sănătoasă pe termen lung? Cine a greșit cel mai mult în România în ultimul deceniu din perspectiva structurii cash flow-ului? Iată două întrebări la care orice antreprenor ar trebui să știe să răspundă! În acest articol ofer răspunsurile — prezint mecanismul sustenabil prin care o companie sănătoasă ar trebui sa produca bani din operațiuni. Prin comparație cu acest model, poți citi în acest articol care sunt sectoarele care au greșit cel mai mult în România ultimilor zece ani! Lectură placută!

În acest articol am documentat cum se produc banii în România, analizând datele financiare ale tuturor companiilor active în ultimul deceniu. Concluzia? NESUSTENABIL! De ce? Poți să citești în acest articol. Implicațiile? VULNERABILITATE! Recomandare? Puneți-vă centura! Ce înseamnă centura bine pusă? Economisiți în valută ($, €) și nu dați banii pe prostii (inclusiv imobiliarele supraevaluate, al căror preț o să scadă cu minim 25% în 2019–2020)!

Unde sunt banii? În acest articol am calculat lichiditatea tututor companiilor active în România în ultimul deceniu, conform situațiilor financiare depuse la ANAF și publicate de Ministerul Finanțelor Publice. Citind această analiză, poți să afli care sunt sectoarele și județele unde companiile stau cel mai bine din perspectiva lichidității, sau unde sunt firmele care traiesc de pe o zi pe alta!

În contextul efectelor puternic negative pentru economie, cauzate de modificările fiscale recente, am analizat evoluția trezoreriei companiilor active în România în ultimul deceniu, pentru a vedea cât de bine sunt pregătite acestea pentru a putea absorbi aceste șocuri. Una dintre cele mai importante concluzii — microîntreprinderile (94% din firmele active în România) vor suferi cel mai mult pe parcursul anului 2019 din perspectiva accesului la finanțare. Poți citi argumentele mele în acest articol. Aici cred că este principalul risc în anul următor, un focar care poate declanșa o spirală de contagiune foarte periculoasă în economie, de natură să inducă chiar intrarea în recesiune: insolvența generalizată a multor companii mici!

În acest articol am analizat evoluția stocurilor tuturor companiilor din România în funcție de sectorul de activitate, dimensiunea firmei și anul de înființare. Am observat o serie de corelații interesante, și explic de ce microintreprinderile sunt vulnerabile în următoarea recesiune din cauza supradimensionarii stocurilor. Mediul de afaceri din România are o problemă în general cu dimensionarea excesivă a stocurilor, care înregistrează maximul istoric din ultimul deceniu.