Analiza din articolul anterior arată că firmele active în România înregistrează o scădere a capacității de restructurare și compensare a șocurilor negative privind scăderea veniturilor, de la 30% (în 2008) la doar 20% (în 2018). Conform ultimelor date financiare disponibile, aceasta înseamnă că mediul de afaceri local va resimți șocul scăderii veniturilor în proporție de 80%, comparativ cu 70% în anul 2008. Creșterea vulnerabilității companiilor active în România este o consecință a mai multor decizii financiare pe parcursul ultimilor ani.
Analiza situațiilor financiare ale companiilor active în România poate reflecta unele dintre aceste decizii și ce consecințe vor acea acestea asupra evoluției viitoare a mediului de afaceri. Exact în această direcție îmi voi concentra atenția în articolele ce urmează, iar unul din cei mai importanți indicatori este evoluția investițiilor pe termen lung. Acestea reflectă oportunitățile de investiții în mediul de afaceri în prezent, precum și perspectivele viitoare ale efectelor multiplicatoare în economie.
Țările dezvoltate sunt caracterizate de investiții constante în industrie și activitățile de producție, care generează valoare adăugată mare ce acoperă consumul intern și sprijină creșterea exporturilor. Țările mai sărace sau în curs de dezvoltare sunt marcate de investiții în sectorul de servicii, distribuție și consum, deoarece creșterea economică este bazată pe consum alimentat de importuri. În orice caz, în cazul acestora, atât investițiile publice cât și cele private sunt insuficiente pentru creșterea producției interne la nivelul consumului (supradimensionat de măsurile populiste) și sprijinirea exporturilor (surclasate de avansul mai rapid al importurilor).
În acest articol mi-am propus să analizez evoluția investițiilor companiilor active în România, prin evidențierea evoluțiilor pe termen scurt (dinamica investițiilor din ultimii doi ani) și a trendurilor pe termen lung (dinamica investițiilor în ultimul deceniu). Iar evoluția nu arată deloc bine…Astfel, ponderea activelor imobilizate în totalul activelor la finalul anului 2018 este de 47% pentru firmele cu venituri sub 1 mil. € cât și cele cu venituri mari (vezi graficul 1).
Chiar dacă investițiile companiilor arată o ușoară îmbunătățire comparativ cu anul anterior, dinamică acestora este mult sub nivelul necesar, având în vedere cererea și competitivitatea externă a firmelor din alte țări.
În acest context, România a înregistrat în anul 2018 o valoare medie a exporturilor / locuitor de doar 2.938 €, al doilea cel mai scăzut nivel din UE după Grecia, și de patru ori sub media din UE (11.167 €/locuitor).
Ungaria, o țară cu populație de două ori mai mică comparativ cu cea a României, înregistrează exporturi totale de 92 mld. €, respectiv 9.414 € / locuitor, de trei ori peste media din România.
Graficul 1
Active imobilizate / active totale
Sursa: datele financiare ale companiilor, Ministerul Finanțelor Publice, ONRC, date prelucrate de către autor
Capacitatea unei țări de a exporta reflectă competitivitatea companiilor din țara respectivă, iar România stă foarte prost la acest capitol. Principalii factori care limitează competitivitatea firmelor din România sunt:
- Vârsta foarte redusă, durata medie de viață a unei companii din România fiind 10 ani (cel mai scăzut din UE);
- Investițiile scăzute ale companiilor, cauzele fiind:
- instabilitatea politică (3 schimbări de guverne și zeci de remanieri);
- discontinuitatea reformelor structurale;
- tensionarea forței de muncă;
- evaziunea fiscală (concurența neloială);
- și contextul impredictibil privind salarizarea muncii.
- Gradul foarte scăzut de capitalizare (25%, cel mai mic din UE), ceea ce determină o dependentă ridicată de finanțarea externă și vulnerabilitate la fluctuația costului de finanțare!
Astfel (conform cifrelor ilustrate în graficul 2) valoarea tuturor activelor corporale de care dispun toate companiile active în România a scăzut de la 769 mld. Lei (în 2016) la doar 707 mld. Lei (la finalul anului 2017) respectiv 703 mld. Lei (în 2018), cel mai scăzut nivel din ultimii cinci ani.
Investițiile pe termen lung care reflectă înnoirea activelor (eng. CAPEX = capital expenditures) pe parcursul anului 2018 au fost de 37 mld. și doar 8 mld. Lei în 2017, nivelul cumulat al acestora din ultimii doi anii fiind aproape de dou ori sub nivelul din 2016 (85 mld. Lei).
Reticența companiilor de a investi pe termen lung a determinat o elasticitate modestă a producției interne, firmele active în România nefiind capabile să capteze creșterea accelerată a consumului într-un timp atât de scurt (aproape 10% pe parcursul anului 2017 și 7% în anul 2018, evoluție care se perpetueaza și în primul semestru din 2019).
Astfel, excesul de cerere a determinat creșterea importurilor și adâncirea deficitului comercial, alimentând presiuni suplimentare asupra deprecierii monedei naționale și a inflației. În acest context, deficitul de cont curent înregistrat de România în primul semestru din acest an a crescut cu 38% față de aceeași perioadă a anului anterior (scenariul de bază indicând o creștere pana la 5,5% din PIBPIB Produs Intern Brut. Reprezintă valoarea totală de piață a tuturor bunurilor și serviciilor finale produse într-o țară pe un an. Include consumul privat și al organizațiilor non-profit, investițiile brute, cheltuielile statului și netul exporturilor (exporturi minus importuri). Consumul se divide în privat și public, având avantaje în analiza macroeconomică: consumul privat vizează creșterea bunăstării pe termen lung, iar cel public, fiind exogen, contribuie la diversitatea macroeconomică. PIB = consum + investiții + (exporturi − importuri) până la finalul anului) iar inflația din luna Iunie a fost de 4,1% (cea mai mare din UE), nivelul pentru restul lunilor din primul semestru fiind tot în aceeași zonă.
Din păcate și investițiile publice performează foarte prost, nivelul acestora raportat la PIB atingând noi minime ale ultimului deceniu (vezi graficul 3). Chiar dacă cheltuielile publice de capital au crescut cu 12% în primul semestru din acest an, acestea sunt la un nivel încă foarte scăzut (sub 8 mld. Lei) iar prin continuarea în acest ritm nu vor depăși 2% din PIB-ul anualizat pe 2019.
Astfel, din totalul cheltuielilor publice de 168 mld. Lei în primul semestru din acest an, statul cheltuie 33% pentru asistență socială, 30% pentru salarii, 13% pentru bunuri și servicii, 6% pentru dobânzi și doar 4% pentru investiții. Investițiile publice exprimate ca procent în PIB au înregistrat în 2018 cel mai scăzut nivel al ultimului deceniu în România.
Mai îngrijorător este faptul că aproape o treime din aceste investiții reprezintă cheltuieli de modernizare în sectorul public al apărării, care nu sunt vizibile în mediul de afaceri. Acest indicator este urmărit de analiști ca și estimator al competitivității economiei pe termen mediu–lung, de aceea valori foarte reduse cauzează o scădere a încrederii în economie.
Graficul 2
Activele corporale și CAPEX (mil. Lei)
Graficul 3
Investiții publice (% din PIB)
Practic, aceasta reflectă că, dacă strategie actuală ar fi perpetuată în timp, durata medie de utilizare a activelor curente ar fi de aproximativ 15 ani, cel mai lung ciclu de utilizare din ultimul deceniu. Perioada este extrem de îndelungată, având în vedere creșterea vitezei inovării și dezvoltării de produse / tehnologii noi, ceea ce reflectă o competitivitate scăzute a companiilor românești. În același timp, nivelul mediu al investiilor pe termen lung înregistrate în ultimul deceniu a fost aproape de 10%.
Aceasta înseamnă că ritmul de înnoire al activelor corporale (utilaje, echipamente) este similar cu cel de învechire, valoarea contabilă a acestora crescând doar cu 7% în ultimul deceniu (de la 656 mld. Lei în 2008 la 703 mld. Lei la finalul anului 2018).
Mai mult, aproape trei sferturi din creșterea valorii contabile a activelor (5% din creșterea de 8%) este alimentată de reevaluări pozitive ale terenurilor și construcțiilor deținute de companii. Deci, putem concluziona că, după efectul amortizării (învechirea activelor), companiile active în România nu au făcut decât să-și conserve nivelul activelor corporale în ultimul deceniu.
Desigur, restul economiilor emergemente din Europa nu au stat pe loc, și au devansat România din perspectiva competitivității, fiind capabile să preia creșterea consumului din țara noastră!
De aceea, cred că una din cele mai importante probleme ale companiilor active în România pentru următorul deceniu este competitivitatea foarte scăzută într-un mediu comercial și financiar din ce în ce mai integrat cu țările din regiune. Suplimentar, România suferă de o tensionare fără precedent a forței de muncă (din cauza emigrării foarte mari care este cuplată, aparent în mod paradoxal, cu un nivel maxim de creștere economică). Orice model de estimare a creșterii economice va indica diminuarea nivelului potențial atunci cand capitalul uman și investițiile scad. Pur și simplu, o țară nu se poate dezvolta fără active performante și forță calificată de muncă!
Tabelul 1
Evoluția activelor și investițiilor companiilor active în România (mil. Lei)
Infrastructura (rutieră, feroviară) nu s-a îmbunătățit în ultimul deceniu. Nu resimțim o creștere a calității serviciului public în ultimul deceniu. Economia subterană a rămas foarte ridicată în ultimul deceniu. Între 1,5–2 milioane de români au plecat din țară în ultimul deceniu. A crescut salariul mediu cu 63% în ultimul deceniu (nominal) și aproape 40% în termeni reali? Și ce? Mâncăm și bem mai mult (ca și popor), ne cumpăram haine mai bune sau avem electrocasnice noi.
Și ce? Toate acestea vin din afară. Adevărata bunăstare o aducem pentru țările de unde importăm. Noi, în realitate, batem pasul pe loc. Numarul firmelor active în România este același (aprox. 500.000), iar numărul firmelor mari (cu venituri peste 1 milion €) a rămas același în ultimul deceniu (aproximativ 27.000).
Antreprenoriatul românesc a rămas ultimul din UE în ultimul deceniu (doar 23 de firme la 1.000 de locuitori, exact același nivel în fiecare an din ultimul deceniu). Exporturile românești / 1000 de locuitori au rămas pe ultimul loc în UE în fiecare an din ultimul deceniu. Activele companiilor sunt la același nivel în ultimul deceniu (tocmai ce am demonstrat în acest articol).
Deci, am primit multă pâine și circ în ultimul deceniu. Asta o să le povestim copiilor noștri? Despre istoria unui deceniu pierdut?! Ce o să înțeleagă ei? Nimic, cu excepția moștenirii unei datorii mai mari pe care o să o plătească cu taxe majorate (pe muncă, pe capital… pe orice)!În articolul următor o să vedem evoluția investițiilor companiilor la nivel sectorial pe parcursul anului 2018 prin comparație cu trendul din ultimul deceniu. Să vedem cine (mai) investește în România… și de ce (pentru ca o să corelăm cu randamentul investițiilor în activele respective). Oare se merită? Pe curând!
