În acest moment, Luxemburg aplică cea mai mică rată standard de TVA, de 17%. La polul opus, se află Ungaria cu 27%, în timp ce media pentru statele membre este de circa 21,5%. România are o cotă actuală de TVA la 19% (exceptând anumite sectoare), doar Malta (17%) și Luxembourg (17%) înregistrând cote mai mici. În ciuda acestui fapt, România înregistreaza cea mai mică pondere a veniturilor publice din TVA exprimate ca procent în PIBPIB Produs Intern Brut.  Reprezintă valoarea totală de piață a tuturor bunurilor și serviciilor finale produse într-o țară pe un an. Include consumul privat și al organizațiilor non-profit, investițiile brute, cheltuielile statului și netul exporturilor (exporturi minus importuri). Consumul se divide în privat și public, având avantaje în analiza macroeconomică: consumul privat vizează creșterea bunăstării pe termen lung, iar cel public, fiind exogen, contribuie la diversitatea macroeconomică. PIB = consum + investiții + (exporturi − importuri), respectiv 6,4%. Doar cu scăderea TVA, în lipsa unor reforme fiscale prin digitalizarea administrației fiscale, România ar bifa titlul de dublă campioană europeană, având cea mai mica rată de TVA, dar și cel mai ridicat deficit de încasare (GAP-ul de TVA neîncasat). Explic aici cum se poate întampla acest record paradoxal care să ne facă de rușine în Europa !

Inițiativa din parlament a trecut de Senat prin procedură de adoptare tacită și se află la comisiile din Camera Deputaților. În realitate, scăderea cotei de TVA nu a majorat încasările bugetare și nici nu a diminuat frauda, în ultimii patru ani, cu toate că au fost adoptate reduceri în mai multe etape și pentru diverse produse și servicii. Astfel, prima diminuare considerabilă a avut loc la jumătatea anului 2015 pentru produsele din pâine și panificație, iar a doua măsură cu mare impact a fost scăderea cotei standard de la 24% la 20%, de la 1 ianuarie 2016. Tendința a continuat, cu scăderea cotei standard cu un alt punct procentual de la 1 ianuarie 2017, precum și cu aplicarea de cote reduse pentru alte categorii de bunuri și servicii. În acest interval, ponderea încasărilor din TVA în PIB a coborât, deși veniturile nominale au crescut. Veniturile din TVA au fost de 8% din PIB în 2015 și au coborât la 6,8% în 2016, și, din nou, au coborât la 6,2–6,3% în 2017 și 2018. Prin urmare, nici frauda nu a fost combătută mai mult decât înainte, România continuând să ocupe în acești ani primul loc în UE în clasamentul privind deficitul de încasare a TVA, cu 35–36%, însemnând că peste o treime dintre veniturile care ar fi trebuit să fie colectate din TVA nu ajung în buget.

Dacă din perspectivă bugetară, reducerea TVA nu a ajutat la creșterea veniturilor, implicit la micșorarea fraudei și a evaziunii fiscale, contrazicând estimările inițiale, din perspectiva consumului a avut o contribuție însemnată. Datorită consumului ridicat, România a înregistrat o creștere economică peste cea prognozată atât în 2016, cât și în 2017. Guvernatorul Băncii Naționale arăta că reducerea cotei standard de TVA de la 24% la 20% de la 1 ianuarie 2016 s-a transmis în proporție de peste 70% în prețuri, iar în cazul scăderii TVA la alimente în general, s-a reflectat 80% în prețuri. În aceste condiții, rezultă că diminuarea TVA a ajutat atât consumatorii, cât și firmele care, cel puțin în parte, au beneficiat de măsură, având în vedere că rata medie de TVA (luând în calcul cota standard și cotele reduse) a scăzut de la 22,9% în prima parte a anului 2015, la 16,8% în ianuarie 2016, marcând o reducere de 26,6%. Totuși, încurajarea prea mare a consumului are un revers, prin creșterea deficitului comercial și a celui de cont curent, în condițiile în care producția internă nu poate să acopere cererea majorată. Aceste deficite, alături de deficitul bugetar – estimat la peste 4% din PIB în acest an –, încep să ridice probleme pentru macro stabilitatea economiei. O nouă rundă de scăderi de taxe pare imposibilă în acest moment.

Concluzionând, o nouă reducere a TVA ar stimula suplimentar consumul într-un context macroeconomic în care ar fi nevoie de o temperare, și nu de o accelerare, pentru a limita adâncirea deficitelor, aflate deja în zona de alarmă. Totodată, teoriile care anticipau micșorarea fraudei și ameliorarea colectării datorită diminuării TVA, din păcate, nu s-au materializat, demonstrând că principala pârghie de îmbunătățire a colectării constă în reforma și digitalizarea administrării fiscale, după modelul altor state, așa cum este Polonia care a reușit în numai doi ani să reducă deficitul de încasare a TVA la circa jumătate datorită acestor măsuri. Doar cu scăderea TVA, pe lângă riscurile pe care le induce acum în economie, România ar bifa titlul de dublă campioană europeană, având cea mai mica rată de TVA, dar și cel mai ridicat deficit de încasare.