Ministerul Finanțelor Publice a publicat recent datele despre bugetul general consolidat la primul trimestru al acestui an. Pentru a înțelege evoluția unor fenomene, am analizat bugetul din primul trimestru aferent ultimilor 7 ani. În concluzie, am observat 7 tendințe foarte riscante care mă îngrijorează:
1.
Deficitul fiscal înregistrat la primul trimestru 2018 este de -4,45 miliarde Lei, cel mai ridicat din ultimii 7 ani, în condițiile în care primul trimestru din perioada 2015–2017 a înregistrat un excedent fiscal. Aceasta reflectă o evoluție fiscală prociclică.
2.
Deficitul fiscal record este cauzat de creșterea cheltuielilor publice (+22%) mult mai accelerată decât avansul veniturilor publice (+11%). Decalajul dintre cele două, atât din perspectiva ritmului de creștere, cât și a sumelor absolute, este cel mai ridicat din ultimii 7 ani. Aceasta reflectă o rigiditate a cheltuielilor curente, relativ la veniturile fiscale nesigure — „punem căruța înaintea boilor”.
3.
Autoritățile fiscale nu reușesc să capteze creșterea economică la nivelul potențial, în condițiile în care veniturile fiscale din TVA cresc mult mai lent decât avansul consumului. Astfel, veniturile din TVA cresc cu 2% în primul trimestru al acestui an, față de aceeași perioadă a anului trecut, în timp ce veniturile din comerțul cu amănuntul și ridicata cresc cu 8,8%. În 2017 consumul a crescut cu 10%, dar veniturile din TVA au crescut doar cu 3,6%. De asemenea, acciza pe combustibil a crescut cu 20% începând cu Septembrie 2017, dar veniturile din accize cresc doar cu 3% în primele trei luni ale acestui an. Aceasta reflectă creșterea evaziunii fiscale și a economiei subterane.
4.
Creșterea salariului mediu nu se reflectă în dinamica veniturilor fiscale din salarii și venit. Acestea reprezintă constant între 0,8%–0,9% din PIBPIB Produs Intern Brut. Reprezintă valoarea totală de piață a tuturor bunurilor și serviciilor finale produse într-o țară pe un an. Include consumul privat și al organizațiilor non-profit, investițiile brute, cheltuielile statului și netul exporturilor (exporturi minus importuri). Consumul se divide în privat și public, având avantaje în analiza macroeconomică: consumul privat vizează creșterea bunăstării pe termen lung, iar cel public, fiind exogen, contribuie la diversitatea macroeconomică. PIB = consum + investiții + (exporturi − importuri) în primul trimestru din ultimii 7 ani, deși salariul mediu brut nominal a crescut cu 56% în această perioadă, iar inflația cumulată a fost de aproximativ 11%. Aceasta reflectă creșterea muncii la negru.
5.
Cheltuielile cu salariile și asistența socială înregistrează cel mai accelerat ritm de creștere din ultimii 7 ani, cu +14% consolidat (18% salarii, 12% asistență socială) și reprezintă cumulat 61% din cheltuielile publice. Aceasta reflectă rigiditatea cheltuielilor publice, deoarece majoritatea sunt recurente.
6.
Spre deosebire de acestea, cheltuielile cu investițiile publice nu reprezintă decât 5,8%, mult sub nivelul din 2008 (9,4%) și 2009 (7%), și de peste 11 ori sub nivelul cheltuielilor cu salarii și asistență socială. Aceasta reflectă strategia statului, mai putin orientată către investiții și susținerea unei creșteri economice sustenabile pe termen mediu–lung.
7.
Deficitul este finanțat la costuri pe termen scurt din ce în ce mai mari. Astfel, randamentul obligațiunile emise de statul român cu maturitate la 6 luni a crescut la 2,11%, respectiv 2,32% pentru orizontul de 12 luni, ambele fiind de aproape 4 ori mai mari decât nivelul înregistrat anul trecut pe vremea aceasta. Aceasta reflectă faptul ca investitorii privesc cu ingrijorare aceste evoluții, riscul perceput este în crestere și, implicit, dobânzile cerute sunt mai mari.
