M-am convins, nu mai încerc să conving pe nimeni, niciodată! Voi continua să-mi fac datoria (marea misiune a vieții mele, pentru care simt și cred că m-am născut), să contribui la creșterea educației financiare în țara unde educația financiară este cea mai scăzută din UE.
Este nevoie mare și mai este foarte mult de muncă, iar miza și implicațiile pentru prosperitatea noastră, ca ansamblu, sunt enorme. Eu și familia mea avem de toate, putem să trăim doar din randament pentru tot restul vieții și să nu ne pese de nimeni și nimic. Dar nu sunt așa, nu pot să fiu indiferent și să nu-mi pese. Știu că familia mea nu este bine, eu nu mă simt bine, dacă nu fac tot ce ține de mine ca să fie bine și pentru România. În curând trec de pragul de 40 ani, iar obiectivul principal pentru următorul deceniu este să amplific educația financiară în rândul copiilor, învățământ secundar, și adolescenții în liceu. Voi continua să amplific educația financiară la TV, în social media, să scriu cărți, să particip la evenimente, să contribui la creșterea educației financiare în școli, să dezvolt proiectele antreprenoriale și sociale în care sunt implicat. Dar, atât.
Cine are ochi să vadă și urechi să înțeleagă, bine. Cine nu, asta e, nu mai stau să răspund începând de astăzi la niciun comentariu la orice postare pe care o fac în social media. Pierd timp, degeaba: este foarte greu să schimbi mentalitatea unui om adult deja format, care are convingeri vechi și greșite. Mulți preferă să-și vadă propriul interes pe termen scurt, nu le pasă de efectele deciziilor lor asupra celorlalți, nu gândesc pe termen lung. M-am convins cu subiectul pensiilor private din Pilon II și III, unde sunt câteva aspecte extrem de clare pentru mine, evidente pentru toți cei care înțeleg imaginea de ansamblu și efectele pe termen lung. Uită scopul și se îndepărtează de esență pe idei secundare irelevante din perspectiva impactului cifrelor.
Vă mărturisesc că este dezamăgitor și frustrant să vrei să ajuți oamenii, cu bună intenție, și ei să se încăpățâneze să își facă rău. Dar, asta e, nu poți face bine cu forța. Unii nu vor să fie ajutați. Eu oricum nu mai răspund la niciun comentariu, dar, pentru binele vostru, chiar cred că este foarte important să încercăm să înțelegem, să avem mintea deschisă, să nu mai fim egoiști (să vedem imaginea de ansamblu), să temperăm puțin emoțiile cu (măcar puțină) gândire rațională („ia să vedem ce spun cifrele”) 💡 mai am cel puțin 2–3 opinii diferite? Ce spun alții? Cu ce argumente? Eu gândesc critic?
Câteva exemple mai jos cu 10 argumente simple și clare (cel puțin pentru mine) referitoare la mecanismul de plată al pensiilor private. Vreau să spun din capul locului că nu am fost consilier și nu am contribuit cu nicio idee pe acest mecanism. Singura zonă unde contribui cu idei și analize este reforma companiilor de stat cu pierderi, tot gratuit și tot pentru binele vostru. Argumentele de mai jos îmi aparțin în totalitate și sunt convins de ele, pentru că știu că sunt adevărate.
① · Scopul sistemului privat de pensie este să ofere stabilitate financiară la bătrânețe, nu să primești o sumă mare de bani la 65 ani pe care, realist, majoritatea o va cheltui imediat sau va ține banii în depozite, pentru că românii nu știu cum să investească, acesta este adevărul dureros. Ambele variante sunt tragice. Pensia publică Pilon 1 reprezintă deja doar 45% din salariul mediu. Proiecțiile demografice indică foarte clar că rata de înlocuire va scădea la 35% în 10 ani, respectiv 25% în 20 ani. În puterea de cumpărare de astăzi, imaginați-vă ce înseamnă o pensie de 1.300 Lei (25% din salariul mediu). Faci foamea. De aceea este nevoie de un sistem privat de pensii care să îți completeze pensia de la stat pe o perioadă cât mai îndelungată, cu distribuire graduală o perioadă mai lungă de timp (ex.: 10 ani).
② · Sunt banii mei privați și fac ce vreau cu ei. Pe fond este corect, dar nuanțele fac diferența. Nu sunt (doar) banii tăi privați, sunt banii tăi de PENSIE PRIVATĂ. Deci, scopul este exact acesta: să încasezi o pensie graduală pe durata vieții. Iar banii nu sunt chiar 100% privați, adică din eforturi și economii proprii, inclusiv la Pilonul III. Se estimează că aproximativ 40% din cele 155 miliarde (deci circa 62 miliarde acumulate în 18 ani) reprezintă sume provenite din deduceri fiscale pe care statul român le-a acordat ca să se acumuleze niște bani privați DE PENSIE. Cu alte cuvinte, nu sunt doar banii tăi acolo. Aproape jumătate provin din facilități fiscale, adică taxe diminuate, cu SCOPUL unei bătrâneți liniștite din punct de vedere financiar. Oricum titularul de pensie privată Pilon II are un control total pe cont și transparență maximă. La sfârșitul fiecărui an primesc o scrisoare cu situația contului, își pot schimba administratorul contului dacă consideră că altul face investiții mai eficiente. La Pilonul 1 nu există nicio transparență, nimeni nu știe câți bani are. Păcat că oamenii nu înțeleg mecanismul de funcționare al pensiilor private obligatorii, vor să audă doar ce le convine.
③ · Suma nu e o avere. Chiar și pentru media din România. Acum avem circa 150 miliarde Lei în Pilonul II + III pentru aproape 9 milioane contributori. Aceasta înseamnă circa 3.500 € în medie. Se estimează că până la pensie suma poate ajunge 5.000–6.000 € / medie, evident poate fluctua de la o persoană la alta. După 35 ani de contribuție, realist, nu este o avere! Nu sunt bani care să îți rezolve toate nevoile. Tocmai de aceea trebuie să rămână în sistemul privat de pensii pentru a produce randament mai departe. Se poate dubla la fiecare 10 ani suma dacă este investită în continuare. Cu alte cuvinte, dacă scoți gradual banii de pensie, vei obține de două ori mai mulți bani. Câți români știu să își dubleze singuri banii la vârsta de 65 ani? Realist!? Aproape de zero. Statistic, peste 70% dintre români habar nu au câți bani au în Pilonul II, sau unde / cum să verifice informația gratuit, în ciuda sutelor de campanii de informare din ultimii 18 ani, dar mulți dintre ei au devenit experți în economie în ultimele zile, contestând o lege pe care nu au citit-o…
④ · Dacă scoți toți banii imediat, pierzi instant 10% CASS (ce depășește pragul de 3000 Lei) și încă 10% pe component de câștig din ce rămâne (CÂȘTIG – 3000 – CASS). Sunt bani mulți, pierzi cel puțin 15% din toată suma adunată timp de 35 ani. Pierzi minim 1000 €, taxe care se pot evita și bani care se pot dubla (taxele neplătite) dacă rămân să producă randament în continuare. Deci pierzi 2000 € / medie dacă considerăm și costul de oportunitate pierdut (randamentul nematerializat). Dacă retragi banii gradual plătești taxe zero, deoarece foarte probabil, pentru marea majoritate, plata lunară de pensie nu va depăși pragul de 3000 Lei.
⑤ · Statul vrea banii mei. Nu, nu aici este miza. Deși ne place să credem în conspirații, impactul e irelevant. Momentan 2%, poate ajunge maximum 10% la maturitate din ce nevoie are statul de finanțare. Nu aici este miza. Dacă banii rămân administrați în sistemul de pensii într-adevăr, se investesc în obligațiuni, majoritar românești. Dar impactul este foarte mic având în vedere nevoia de finanțare a statului. Spre exemplu, în 2025 sistemul privat de pensii Pilon II + II vor distribui circa 6 miliarde Lei plăți pentru cei care ajung la vârsta de pensionare. Dacă ar retrage 25%, diferența de 75%, adică 4,5 miliarde Lei se investește în obligațiuni de stat. Dar, știți ce nevoie de finanțare avem pentru deficitul fiscal + dobânzi (serviciul datoriei)? Circa 200 miliarde Lei. Deci, impactul acestui mecanism de plată graduală pensie privată este de doar 2% vs nevoia de finanțare a statului. Niciodată nu va depăși 10% (sunt așa de complicate calculele de estimare pentru următorii 10–15 ani când sistemul va ajunge la maturitate completă, că nu este nici locul nici momentul să vă scriu aici toate ecuațiile).
⑥ · Voi încasa doar o parte din bani. Îmi fură banii. Nu este adevărat. Poți încasa absolut toți banii + randament dacă alegi varianta de plată în tranșe egale timp de 10 ani. Eu nu înțeleg un lucru: astăzi poți încasa integral suma sau în tranșe egale timp de 5 ani (situație în care banii se pun într-un cont fără dobândă și primești în rate 5 ani). De ce este OK să primești banii în 5 ani fără dobândă, dar nu este OK să primești în 10 ani cu dobândă care se acumulează între timp, un randament anual consistent de circa 7% la un risc foarte mic.
⑦ · Ce nu apuc să primesc se pierde. Fals. Dacă alegi varianta de plată în tranșe egale în 10 ani, dar nu apuci să te bucuri de ei, diferența nedistribuită se plătește la urmași. Desigur, pot exista situații excepționale în care NU ai urmași și ai o boală gravă și vrei să te bucuri de toți banii dacă mai ai 1–2 ani de trăit. OK, pot să înțeleg aceste excepții. Nicio lege nu poate fi perfectă și nu poate acoperi absolut toate situațiile. Tocmai de aceea proiectul este în dezbatere publică. Nu înțeleg de unde atâta panică și disperare. Se pot aduce genul acesta de amendamente care să acopere situațiile excepționale.
⑧ · Se schimbă regulile în timpul jocului. De ce nu au spus de la început? Ei bine, aici este un sentiment de nedreptate, dar nici acesta complet justificat. Dacă vă interesați, legea pensiilor private din 2008 spune foarte clar că se concentrează doar pe componenta de acumulare, nu de distribuire (plată). Toată zona referitoare la plată a fost super simplificată temporar, prin opțiunea de retragere integrală sau plată eșalonată în 5 ani, cu mențiunea foarte clară că, la un moment dat, se va veni și cu o legislație referitoare la mecanismul de plată. Ei bine, a venit acel moment. Într-un context foarte nepotrivit, corect. Trebuia implementat acest mecanism între 2015–2019, vine acum destul de târziu. Oare cine a amânat reforma? 🤨 Mecanismul propus este aplicat la scară foarte largă în majoritatea țărilor din UE, OECD și cele dezvoltate, așa cum și noi tindem sau ne dorim să fim.
⑨ · De ce doar 25% avans și de ce 10 ani? Pentru că 25% este exact avansul mediu care se plătește în țările OECD. Pentru că 10 ani este suficient, deoarece speranța medie de viață este de 75 ani calculată pentru toate decesele (inclusiv copii la naștere, sau tineri în accidente). Speranța medie de viață calculată doar pentru cei care ating vârsta de 65 ani este de… 15 ani. DA. 10 ani este chiar un prag redus. Unele țări au distribuire graduală de 15 sau 20 ani, corelată cu speranța medie de viață.
⑩ · Dacă iau toți banii nu fac nimănui niciun rău! Ba da… îți faci ție, în primul rând, pentru că pierzi 15% din taxe plătite (CASS 10% pentru suma încasată care depășește 3000 Lei și impozit venit 10% pe diferența dintre componenta de câștig – 3000 Lei – CASS). Și apoi, faci rău tuturor celor care se pensionează după tine. Ca să lichideze investițiile și să îți dea banii toți deodată, fondurile de pensii vor vinde obligațiunile pe care le dețin, ceea ce înseamnă scăderea prețurilor instrumentelor financiare, deci o lovitură de pierdere care te lovește fix la scadență, atunci când te pensionezi. Tu vei suferi anul acesta pentru că cei care s-au pensionat anul trecut au vrut toți banii înapoi integral. Precum o turmă care se duce orbește către prăpastie, cei din mijloc cred că înaintează, cei de pe margine observă căderea tragică dar nu mai pot face nimic. Ar fi bine să te gândești că și tu vei / poți ajunge la margine. La mijloc (când ești pe durata vieții active) nu îți pasă. Când ajungi la final pe margine (la vârsta de pensionare) nu o să-ți convină, din cauza celor care s-au pensionat cu un an înaintea ta și care au retras toți banii, îți scade ție valoarea unității de fond, adică, pe românește, scad banii tăi de pensie. Gândim individual, atunci facem foamea singuri, după ce ne-am bucurat câteva momente la 65 ani… gândim colectiv, amplificăm binele comun. Câți înțeleg? 😔
Crezi sau nu, suntem cu toții în aceeași barcă! Iar acțiunile noastre au efecte, mai devreme sau mai târziu, asupra celorlalți. De aceea încerc să fac și eu un bine, cât pot, sincer, prin educație financiară. Hai România! Eu am încredere în tine 💙💛
