Cum creștem veniturile la bugetul public? Majorarea taxelor?

NU sunt decât trei direcții principale pentru creșterea veniturilor la bugetul public: ① colectarea mai eficientă a taxelor existente, ② creșterea taxelor, ③ creșterea bazei de contributori. În articolul precedent am abordat câteva idei pentru primul pas, respectiv colectarea mai eficientă a taxelor. În acest articol explic de ce, cum și când putem modifica anumite taxe!

② Creșterea taxelor în economie

Deși există multiple zone unde România are taxe mult mai mici decât media UE (impozitul pe profit, dividend, taxarea microîntreprinderilor, TVA-ul mediu ponderat, impozitul pe locuințe sau cel pe venit), este foarte posibil o eventuală creștere a taxelor să NU ducă la o conformare proporțională a sectorului privat. Cred că societatea are nevoie de un exemplu de echilibru și suferință comună, de o reducere a risipei în sectorul public și o luptă asumată, eficientă și agresivă, împotriva corupției și traficului ilicit. În lipsa acestor reforme, frustrarea din societate și votul masiv anti-sistem politic tradițional vizibil la ultimele alegeri poate duce la o creștere a economiei subterane. În mod paradoxal, o eventuală creștere a taxelor, neînsoțită de alte reforme, poate duce la o diminuare a încasărilor la bugetul public, scenariu dezastruos pentru echilibrarea bugetară.

Acest scenariu este vizibil deja în cazul veniturilor încasate la bugetul public din TVA, care au crescut marginal cu numai 1% în primele 4 luni din acest an, de la 38,5 mld. Lei (ian–apr 2024) până la 39 mld. Lei (ian–apr 2025), deși aceste venituri ar fi trebuit să crească cu aproape 10%: 3,7% din creșterea consumului (vezi evoluția vânzărilor din retail) + 5% din creșterea prețurilor (inflație medie din primele 4 luni) și creșterea cotelor de TVA pentru anumite produse sau servicii. Este clar: România are deja cea mai mică cotă medie ponderată la TVA (unde aproape de 15%) comparativ cu orice altă țară din UE (unde media este 21,5%) dar, în același timp, are cea mai scăzută cotă de încasare a TVA-ului raportat la PIB (numai 6,8% în 2024 vs media europeană de 10,10%). Deci, cuplul paradoxal din România: cea mai mică cotă de TVA din UE cuplată cu cea mai proastă colectare din UE! Ce ne face să credem că o majorare a TVA va duce la încasări mai bune? Nu cred, nu fără efortul de a tăia cheltuielile la buget și de a colecta mai eficient taxele existente!eea, este nevoie urgentă de instalarea scanerelor performante la vamă și înăsprirea pedepselor pentru aplicarea legislației.

De asemenea, un alt aspect important este tipul de taxe care se vor modifica și comunicarea cu mediul de afaceri prin timpul de pregătire. Spre exemplu, poate fi mai constructivă ideea de a face anumite ajustări de taxe pentru a reduce decalajele între segmentele sociale, astăzi capitalul (companiile) fiind mai puțin taxate decât resursa umană (angajații). Spre exemplu, o creștere a taxelor pe capital cuplată cu impunerea unor plafoane pe taxarea muncii (ex: CASS plafonat la câteva salarii medii brute pe economie, cum este practica în alte țări europene). Sau, alinierea cotelor de TVA la 19% generalizat pentru toate produsele (poate cu excepția unor produse alimentare de bază cu larg consum, mai sensibile la segmentul populației vulnerabile financiar). Iar creșterile de taxe pot funcționa la segmentul social cu o putere de plată mai mare, cum ar fi creșterea impozitului pe locuință pentru cei care dețin mai mult de o casă. În schimb, taxarea progresivă nu cred că este (încă) o soluție pentru societatea românească din cel puțin două motive: încă suntem o societate în curs de acumulare a avutiei și nu avem o pătură de mijloc reprezentativă; ANAF nu este pregătit din punct de vedere digitalizare și soluții tehnice automate pentru impunerea taxării veniturilor la nivelul întregii gospodării.

Însă, pe măsură ce progresăm din punct de vedere economic, trebuie să fim conștienți că bunăstarea nu va crește proporțional pentru toți. Acesta este fundamental capitalismului și consider că este corect: cei cu abilități, ambiție și sănătate peste medie vor fi cei care vor acumula mai mult și mai repede. Totuși, atunci când societatea atinge un punct critic al polarizării și discrepanței între extremități, trebuie găsite formule de redistribuire. Acestea nu se rezumă strict la impozitul progresiv cu taxe mai mari pentru toți contributorii pe măsură ce veniturile cresc. În schimb, pot fi introduse sau majorate anumite deductibilități fiscale care duc, într-un final, la o taxare netă mai mică pentru anumite categorii sociale, dar condiționată de realizarea anumitor cheltuieli sănătoase pentru societate: educație, sănătate, pensie privată, concedii realizate în România, numărul de copii etc. Nu doar că impozitul pe venit astfel plătit devine mai mic / mare pentru cei cu venituri mai mici / mari, ci se întâmplă doar acolo unde se observă aceste cheltuieli „sănătoase” pentru progresul și prosperitatea fiecărui individ, iar deductibilitatea necesită solicitarea de facturi de la furnizorii respectivi precum și declararea veniturilor reale, deci se fiscalizează și economia. Voi explica acest fenomen prin tabelul următor:

Practic, cu taxe mai mici datorită numărului mai mare de copii și a cheltuielilor care fac bine pentru prosperitate individuală și a societății (sănătate, educație, pensie privată, concedii petrecute în România), statul încasează mai mulți bani la buget și angajatul rămâne cu mai mulți bani în buzunar. Desigur, acest aparent miracol este explicat de faptul că angajatorul (compania) plătește impozite mai mari cu 500 Lei între cele două situații (5.000 fiscalizat + 1.000 în plic vs 6.500 Lei fiscalizat), deci +8% costuri cu salariile. Deci, se albeste economia, scade munca la negru, se emit mai multe facturi (pentru a justifica deductibilitatea). Pe de altă parte, același lucru s-ar întâmpla și în cazul unui impozit progresiv, tot companiile angajatoare ar urma să plătească salarii brute mai mari pentru păstrarea veniturilor nete ale angajaților (sau, dimpotrivă, le va stimula să facă evaziune fiscală și mai mare!).

Cu soluția propusă de mine, taxarea efectivă finală este mai mică doar pentru acele persoane care justifică necesitatea: au mai mulți copii în familie și realizează cheltuieli cu efect multiplicator în economie. Desigur, pentru aplicarea eficientă a acestei măsuri avem nevoie de digitalizarea ANAF pentru centralizarea tuturor acestor informații. Am făcut un prim pas prin introducerea facturilor emise persoanelor fizice în e-Factura, mai trebuie centralizate doar veniturile… aici este „cutia Pandorei” pe care unii nu vor să o deschidă în societatea românească!

Despre creșterea bazei de contributori la bugetul public, precum și reducerea cheltuielilor statului sau administrarea mai eficientă a bilanțului România SRL, voi reveni cu o serie de articole în perioada următoare!