Cine plătește impozite în România?

În ultimele două articole am analizat evoluția veniturilor și profiturilor tuturor companiilor active în România în ultimul deceniu, constatând trenduri care nu contribuie la creșterea competitivității generale ale companiilor românești. Practic, prin această analiză am surprins cele mai importante componente al contului de profit și pierdere al oricari companii: venitul (top line) și rezultatul net (bottom line). În acest articol mi-am îndreptat atenția asupra evoluției impozitelor (aplicate cifrei de afaceri sau profitului brut) plătite de companiile active în România în ultimul deceniu.

Abordez această analiză pentru a clarifica un subiect dezbătut foarte des în opinia publică în ultimii ani: companiile mici plătesc impozit mai mare (aplicat cifrei de afaceri ca și bază impozabilă) comparativ cu firmele mari (care plătesc impozit aplicat profitului brut), deorece acestea din urmă își optimizează taxele prin practici fiscale la limita legii (externalizarea profitului). În acest articol demonstrez că această tematica aruncă dezbaterea către o luptă falsă (companii mici vs mari / companii românești vs internaționale), iar cauzele structurale sunt de altă natură: modificările fiscale intrate în vigoare în ultimii ani și distribuția companiilor active în România (și a veniturilor / profiturilor acestora) în funcție de sectorul de activitate. Haideți să le analizăm pe rând!

În primul rând, povara fiscală aplicată mediului de afaceri a scăzut în ultimul deceniu datorită schimbărilor de natură fiscală care au intrat în vigoare, cele mai importante dintre acestea fiind:

1. Opțiunea companiilor cu venituri sub 1.000.000€ de a trece la impozitul pe venit de 3% (pentru microintreprinderile care au zero angajați) și 1% (pentru microintreprinderile care au cel puțin 1 angajat);
2. Diminuarea impozitului pe dividend de la 16% la 5% (începând cu luna Ianuarie 2016), precum și opțiunea de a distribui dividendele cu frecvență trimestrială (începând cu luna Iulie 2018);
3. Eliminarea impozitului pe construcțiile speciale (cunoscut și sub numele de „taxa pe stâlp”).

Toate acestea au determinat ca valoarea totală a impozitelor (exceptând TVA și cele aplicate câștigurilor salariale) plătite de către companiile active în România să fluctueze în ultimul deceniu între 11–14 mld. Lei, deși cifra de afaceri și profitul brut consolidat la nivelul întregului mediu de afaceri au crescut mult mai accelerat.

Astfel, conform cifrelor incluse în tabelul următori (și cele două grafice care ilustrează evoluția profitului brut și a impozitelor plătite), cifra de afaceri a tuturor companiilor active în România a crescut de la 954 mld. Lei (anul 2008) la 1.294 mld. Lei (anul 2017), în timp ce profitul brut a crescut de la 29 mld. Lei (anul 2008) la 78 mld. Lei (anul 2017), ceea ce face ca marja comercială (profitul net raportat la cifra de afaceri) să crească de la 1% (perioada 2008–2012) la 4%–5% (perioada 2015–2017). În ciuda acestui fapt, impozitul total plătit de companii a crescut foarte lent, de la 11,9 mld. Lei (anul 2008) la 13 mld. Lei (anul 2017).

Tabel 1: Evoluția cifrei de afaceri, profitului și impozitului plătit de companii (milioane Lei)

Sursa: MFPMFP Ministerul Finanțelor Publice, date prelucrate autor

Grafic 1: Evoluția rezultatului brut
și impozitul plătit de companii (mil. Lei)

Grafic 2: Profitul net
(absolut și relativ la cifra de afaceri)

Pe de o parte, reducerea fiscalizării are efecte pozitive deoarece România poate fi mai atractivă pentru investitorii străini și s-ar încuraja reducerea economiei subterane. Totuși, investițiile străine directe nu au explodat în ultimii zece ani, acestea fiind marcate de o revenire lentă în ultima perioadă. Motivul este simplu: investitorii nu caută doar un mediu de afaceri prietenos din punct de vedere fiscal. Mult mai important decât nivelul taxelor și impozitelor plătite este predictibilitatea acestora, infrastructura, disponibilitatea forței de muncă și corupția și birocrația scăzută;

Pe de altă parte, efectele negative se revăd pe două planuri: impactul bugetar negativ și inechitatea în mediul de afaceri. În primul rând, impozitul total plătit de mediul de afaceri în anul 2017 ar fi fost aproape dublu dacă acesta ar fi înregistrat aceeași evoluție cu cea a cifrei de afaceri (+35% în 2017 vs 2008) și a rezultatului brut (+170% în 2017 vs 2008). Practic, vorbim despre cel puțin 10 mld. Lei venituri fiscale suplimentare la bugetul de stat care ar fi fost orientate către proiecte de infrastructură publică, programe de încurajare ale antreprenoriatului sau majorarea salariilor în sectoare strategice (sănătate sau educație) fără a genera un deficit fiscal în creștere (și, implicit, datorie publică suplimentară). În al doilea rând, impozitarea aplicată cifrei de afaceri pentru companiile cu venituri sub 1.000.000€, și profitului brut pentru companiile cu venituri peste 1.000.000€), dezavantajează microintreprinderile deoarece acestea plătesc impozite mai mari! Astfel, cifrele ilustrate în următoarele două tabele sunt evidente, și demonstrează ca impozitul plătit de microîntreprinderi relativ la cifra de afaceri (1,4%–1,8%) este aproape dublu comparativ cu cel înregistrat de către companiile mari (0,7%–0,9%). Povara fiscală superioară aplicată microintreprinderilor este vizibilă atât în anul 2017 (tabelul 2) cât și în anul 2008 (tabelul 3). Deci, nimic nu s-a schimbat în ultimul deceniu din această perspectivă: cei mici plătesc taxe mai mari relativ la dimensiunea cifrei de afaceri.

Tabel 2: Profitabilitatea și sarcina fiscală a companiilor în anul 2017

Sursa: MFP, date prelucrate autor

Tabel 3: Profitabilitatea și sarcina fiscală a companiilor în anul 2008

Dar, oare de ce întâmplă acest lucru? Este vorba despre practica fiscală ilegală a companiilor mari? Despre optimizarea fiscală la limită a multinaționalelor? Nimic mai adevărat! Practic, cauza este structurală, și ține de modelul de creștere economică orientat către consum. Astfel, conform cifrelor ilustrate în tabelul următor, o treime din companiile mari din România sunt active în comerțul cu amănuntul și distribuție, sectoare cu marjă de profit foarte mică (din cauza modelului de business, lucru valabil peste tot în lume).

Tabel 4: Profitabilitatea și impozitul plătit de companiile cu venituri peste 1.000.000€

Într-adevăr, firmele mari (cu cifră de afaceri de peste 1.000.000€) plătesc un impozit raportat la cifra de afaceri de două ori mai mic comparativ cu cel al microintreprinderilor, dar nu cred că problema optimizării fiscale la limită legii este cauza principală sau generalizată. Am două argumente în acest sens, la care am ajuns în urma analizei structurii contului de venituri și cheltuieli a tuturor companilor active în România în ultimul dceniu (cifrele fiind ilustrate în tabelul următor):

1. Principalele modalități prin care companiilor mari pot diminua artificial profitul înregistrat în România și, implicit, impozitul plătit, este creșterea cheltuielilor de aprovizionare (eventual prin achiziția de materie primă sau mărfuri de la companii din grup) sau creșterea costurior netransparente din categoria altor cheltuieli de exploatare (prestații către terți). Din ambele perspective companiile mari sunt mai transparente comparativ cu microintreprinderile. Astfel, ponderea altor cheltuieli de exploatare în totalul cheltuielilor este mai scăzută în cazul firmelor mari, în timp ce marja brută (diferența dintre costurile de aprovizionare cu materia prima și mărfuri) este superioară (probabil pe fondul puterii de negociere mai mare și a termenelor mai reduse de plată, care ajută la obținerea unor discounturi comerciale favorabile);
2. Principala modalitate prin care companiile pot diminua contribuțiile sociale plătite pentru forța de muncă angajată este munca la negru (angajarea fără carte de muncă) sau salariul la negru (înregistrarea pe cartea de muncă a unui salariu mai mic, și plata diferenței „în plic”, deci nefiscalizat). După cum se poate observa în tabelul următor, companiile mari înregistrează un salariu mediu plătit angajaților superior firmelor mici, acestea din urmă raportând un salariu mediu aproape de cel minim atât în anul 2008 cât și 2017. De asemenea, companiile mari se bazează pe o echipă mult mai extinsă comparativ cu firmele mici, crescând dificultatea unor eventuale înțelegeri de optimizare fiscală aferentă salariilor plătite. În contextul diminuării impozitului pe dividend și posibilității de distribuire trimestrială a acestuia, cred că riscul plătii nefiscalizate a salariului prin dividendele încasate este mult mai mare în cazul firmelor mici decât la companiile mari.

Tabel 5: Structura cheltuielilor companiilor în funcție de venituri

În schimb, cred că motivul principal pentru care firmele mari înregistrează un impozit relativ la cifră de afaceri inferior comparativ cu microintreprinderle este concentrarea companiile mari (care înregistrează venituri peste 1.000.000€) în segmentele de distribuție și retail, care înregistrează o marjă de profitabilitate redusă și, implicit, plătesc un impozit pe profit redus comparativ cu dimensiunea mare a cifrei de afaceri. Da, industria din România este slab dezvoltată, iar activitatea de producție este modestă indiferent de segmentul și dimensiunea companiilor. Aproape trei sferturi din creșterea economică din ultimele două decenii este bazată pe consum, care se reflectă în importuri. În acest context, industria românească este subdezvoltată și marcată de o competitivitate scăzută prin comparație cu economiile dezvoltate.

Avem un decalaj mare care poate fi recuperat doar printr-o muncă titanică în foarte mulți ani. Suntem prea săraci să ne pierdem timpul cu falsele conflicte dintre IMM-uri și mutlinationale, companii românești vs internaționale! Singura modalitate prin care putem să accelerăm procesul de convergență este să ne concentrăm asupra problemelor esențiale ale economiei: încurajarea antreprenoriatului, dezvoltarea IMM-urilor, creșterea competitivității mediului de afaceri, dezvoltarea producției interne și a exporturilor prin investiții de retehnologizare, asigurarea unui cadru fiscal prietenos și stabil, politici fiscale echilibrate bazate pe investiții publice și reforme structurale!În articolul următor voi analiza structura cheltuielilor și veniturilor companiilor active în România în ultimul deceniu, deoarece acestea reflectă aspecte interesante despre strategia lor, după principiul — „spune-mi pe ce cheltui banii, ca să îți spun cine ești”. Pe curând!