În ultimele două articole am analizat evoluția în ultimul deceniu a microintreprinderilor (firmele cu venituri sub 1.000.000€) în oglindă cu dinamica companiilor mari (care înregistrează venituri peste 1.000.000€), și am constatat un fenomen care amenință dezvoltarea sustenabilă a țării pe termen lung: cei bogați s-au îmbogățit în dauna subțierii păturii de mijloc și deteriorării situației financiare a celor săraci.

Acest mediu a fost propice dezvoltării firmelor „fantoma” (care nu înregistrează venituri dar sunt active conform evidențelor din Registrul Comerțului), supraîndatorate (care raportează capitaluri proprii negative) sau „zombie” (care sunt ținute în viață de partenerii de afaceri). Toate aceste companii sunt toxice pentru sănătatea mediului de afaceri. Haideți să le analizăm pe rând!

1

Companiile
„fantomă”

Conform cifrelor ilustrate în tabelul următor, 1 din 4 companii care sunt „în funcțiune” în România nu desfășoară nici o activitate în realitate, 93% dintre acestea fiind cu capital autohton. În unele sectoare de activitate, situația este dramatică. Spre exemplu, 64% din companiile care își declară obiectul principal de activitate în producția și furnizarea de energie electrică și termică, apă și gaze, nu desfășoară nici o activitate. În acest clasament, urmează companiile din tranzacții imobiliare, industria extractivă, construcții, activități recreative, culturale și sportive și HORECAHoReCa Eng. Hotel, Restaurant, Cafe/Catering; ro. Hoteluri, Restaurante, Cafenele/Catering: sectorul economic care cuprinde toate activitățile legate de ospitalitate, inclusiv cazarea, alimentația publică și servicii de catering. Acesta include hoteluri, pensiuni, moteluri, restaurante, cafenele, baruri, cantine și servicii de catering pentru diverse evenimente. Caracteristicile principale ale industriei HoReCa sunt orientarea spre servicii, interacțiunea directă cu clienții și cererea pentru standarde ridicate de calitate și igienă. Sectorul este esențial pentru turism și joacă un rol crucial în economia locală și globală., unde 1 / 3 companii care sunt „în funcțiune” nu desfășoară nici o activitate în realitate!Tabel 1: Distribuția sectorială a companiilor cu venituri zero

Sursa: Ministerul Finanțelor Publice, date prelucrate autor
Notă: seria de timp cu informațiile despre toate sectoarele de activitate poate fi descarcată aici

2

Companiile
supraîndatorate

Care înregistrează capitaluri proprii negative, în condițiile în care datoriile totale depășesc nivelul activelor. Practic, după vânzarea tuturor activelor de care dispun, aceste companii nu își pot rambursa decât parțial datoriile contractate. De aceea, spunem că firmele respective nu sunt solvabile din punct de vedere financiar.

Aproape jumătate din companiile care activează în România se regăsesc în această situație. Teoretic, nu au cum să supraviețuiască! Atunci când capitalurile proprii sunt negative, nivelul datoriilor (obligațiilor) depășește nivelul activelor (resurselor). Este, ca și cum, o gospodărie are cheltuieli lunare de 1.000 Lei, dar venituri lunare totale de 800 RON. Cum supraviețuiește? Simplu-nu plătește la termen datoriile respective! În mod similar, supraviețuiesc aproape jumătate din companiile active în România. În orice caz, tratamentul aplicat acestor companii ar trebui cântărit cu mare atenție: vorbim despre capitaluri proprii negative în valoare cumulată de aproximativ 153 mld RON și aproape 711.000 de salariați care lucrează la aceste companii și plătesc contribuții, respectiv 18% din totalul angajaților din mediul de afaceri.

Cred că această situație cere urgent implementarea unor acțiuni de verificare detaliată a motivelor pentru care companiile înregistrează pierderi pentru trei exerciții financiare consecutive, nu desfășoară nici o activitate, care sunt condițiile privind finanțarea de la entitățile afiliate, precum și obligativitatea de acoperire a capitalurilor proprii negative prin majorarea capitalului social și completarea pierderilor neacoperite. Aceste măsuri sunt foarte necesare, având în vedere că se referă la comportamente generalizate în mediul de afaceri și trebuiesc reglementate mai bine.Tabel 2: Distribuția sectorială a companiilor în funcție de capitalurile proprii

Sursa: Ministerul Finanțelor Publice, date prelucrate autor
Notă: seria de timp cu informațiile despre toate sectoarele de activitate poate fi descarcată aiciUn semnal de alarmă este că ponderea companiilor toxice (care nu desfășoară activitate și cele supraîndatorate) în totalul firmelor active în România a crescut constant în ultimul deceniu. Astfel, companiile care nu desfășoară activitate (zero venituri) reprezentau 28% din totalul firmelor înregistrate în România la finalul anului 2017, comparativ cu 19% în anul 2009. De asemenea, companiile supraindatorate (capitaluri proprii negative) reprezentau 45% din totalul firmelor înregistrate în România la finalul anului 2017, comparativ cu 37% în anul 2008.Grafic 1: Evoluția companiilor toxice

3

Companiile
„zombie”

Care nu sunt listate la bursă și înregistrează simultan următoarele trei condiții suplimentare pentru ultimii trei ani consecutivi: capitalurile proprii negative, rezultat net negativ (pierderi) și un profit operațional negativ sau inferior cheltuielilor privind dobânzile. Conform cifrelor ilusrate în graficul 2, ponderea companiilor „zombi” active în România s-a dublat în ultimii cinci ani, crescând de la 12,7% (anul 2013) la 24,8% (finalul anului 2017), și este de 4-6 ori peste media înregistrată în țările dezvoltate (ponderea a fost calculată prin raportare la companiile care au depus declarațiile financiare pentru 3 ani consecutivi).Grafic 2: Evoluția companiilor „zombie”

Sursa: Eurostat, date prelucrate autorDin cele aproape 60.000 de companii „zombi” active în România, avem următoarele distribuții:

• în funcție de anul de înregistrare – o treime sunt înființate după anul 2010, în timp ce aproximativ 20% sunt înființate înainte de anul 2000. Acestea din urmă nu au fost toxice pe toată durata de viață, doar că impactul crizei financiare asupra acestora a fost atât de puternic, încât nu și-au revenit nici până în momentul de față;
• în funcție de regiunea sediului social – aproape jumătate din companiile „zombi” din România sunt înregistrate în București, Sud și Sud-Est. Deloc întâmplător, acestea sunt regiunile cu cea mai ridicată pondere a insolvențelor suspecte (scăderea radicală a veniturilor cu un an înainte de momentul deschiderii procedurii de insolvență, tranferul activității pe altă companie, ponderea ridicată a costurilor netransparente din alte cheltuieli de exploatare, insolvență deschisă la cererea debitorului etc.)
• în funcție de nivelul veniturilor – aproape 85% dintre acestea au înregistrat o cifră de afaceri pe parcursul anului 2017 sub 100K EUR. Totuși, există 750 de companii „zombi” cu venituri peste 1 mil EUR, majoritatea acestora fiind companii cu capital străin finanțate de la alte companii din cadrul grupului prin împrumuturi contractate de la entități afiliate;
• în funcție de sectorul de activitate – două treimi din companiile „zombi” active în România provin din sectoare cu legătură directă sau indirectă cu zona de consum, respectiv comerțul cu amănuntul (31%) și ridicata (14%), alte activități și servicii (12%), transporturi (8%) și hoteluri și restaurante (7%).

Grafic 3: Distribuția companiilor „zombie” în funcție de regiune

Grafic 4: Distribuția companiilor „zombie” în funcție de sectorul de activitate

Un mediu de afaceri în care ponderea acestor compani („fantomă”, supraîndatorate sau „zombi”) este ridicată, prezintă un grad mare de vulnerabilitate din cauza efectelor negative pe care aceste firme îl propagă pe mai multe canale, respectiv:

• companiile fantomă induc un comportament oportunist foarte greu de urmărit, fiind active doar atunci când depistează oportunități pe termen scurt. Astfel, acestea nu au o continuitate a afacerii, înregistrând venituri în mod impredictibil și haotic. De asemenea, o parte dintre acestea sunt pur și simplu uitate de către acționari, care nu mai doresc continuare afacerii dar nu depun diligențele necesare pentru radierea companiei;
• companiile supraîndatorate prezintă un risc major de insolvență, ceea ce înseamnă volatilitate în piața muncii (prin creșterea șomajului atunci când acestea intră în incapacitate de plată), pierderi cauzate creditorilor (deorece soldurile creditoare ale acestora nu sunt acoperite de valoarea contabilă a activelor) sau pierderi fiscale (contribuțiile neplătite către stat din cauza pierderilor înregistrate);
• companiile „zombi” propagă un efect nociv de înrăutățire a comportamentului de plată prin efectul de contagiune către partenerii de afaceri. Aceste firme înregistrează pierderi în mod constant și nu își pot achita datoriile la bănci din activitatea de bază, apelând astfel la prelungirea termenului de plată către furnizori;
• în ansamblu, o pondere ridicată a companiilor toxice în mediul de afaceri reduce gradul de încredere între companii, scade competitivitatea firmelor active în România, alimentează tensiuni în piața muncii, riscuri fiscale sau infracționale, plafonează concurența (deci nu stimulează inovația) și investițiile pe termen lung din cauza practicilor neloiale ale competitorilor.

Având în vedere efectele nocive pe care asemenea companii toxice îl au asupra mediului de afaceri, cred că ar trebuie luate o serie de măsuri orientate în direcția descurajării acestui comportament.

Iată mai departe doar câteva idei:

• Companiile „fantomă” ar trebui eliminate după 2-3 de ani de inactivitate. În caz contrar, acestea ar trebui să plătească un impozit fix anual, deoarece „fac umbră degeaba pamantului”. Achitarea unui impozit anual ar confirma interesul real al acționarilor de a relua activitatea pe compania respectivă la un moment dat;
• Companiile „zombi” și supraindatorate ar trebui verificate mult mai amănunțit de către autoritățile statului din două perspective fiscale: de ce înregistrează pierderi (evaluarea tranzacțiilor intra-grup, analiza costurilor de aprovizionare și a altor cheltuieli de exploatare), cum se finanțează (verificarea contractelor de împrumut de la entitățile afiliate pentru a se asigura că se practică costurile de finanțare corecte). De asemenea, cred că legislația fiscală ar trebui întărită în această direcție (reducerea și mai mult a gradului deductibilității fiscale pentru împrumuturile intra-grup, sau impunerea obligativității de conversie a unor împrumuturi contractate de la entitățile afiliate către capitalul social pentru un anumit procent din capitalurile împrumutate. Statul român poate impune și praguri minime ale capitalurilor sociale pentru aceste companii (ex: acoperirea pierderilor înregistrate pentru ultimii x ani). Parțial, această constrângere este valabilă și astăzi, dar nu are implicații serioase (este doar o recomandare de bune practici);
• Furnizorii ar trebui să fie foarte fermi în solicitarea unor garanții de rang 1 (inclusiv ipoteci imobiliare) din partea acționarilor companiilor „zombi” în cazul în care decid vânzarea de mărfuri sau prestarea de servicii cu termen de plată în viitor (deși, standardul normal pentru asemenea companii ar trebui să fie plata pe loc). Companiile „zombi” sunt supraîndatorate (înregistrează capitaluri proprii negative pentru trei ani consecutiv) și vor profita de orice oportunitate pentru a se finanța ieftin și ușor, creditul furnizor fiind „hrana” lor preferată. Atunci când creditul furnizor este blocat, aceste companii fie vor muri, fie se vor recapitaliza pentru îmbunătățirea structurii de capital, reducerea gradului de îndatorare și creșterea solvabilității pe termen lung.

Toate aceste măsuri pot duce la dispariția companiilor toxice, sau conversia lor către companii normale din perspectiva activității comerciale și a structurii de capital, contribuind astfel la creșterea încrederii în mediul de afaceri, îmbunătățirea comportamentului de plată, susținerea competitivității prin investiții pe termen lung, creșterea imunității în timp de recesiune precum și o mai bună colectare a veniturilor fiscale (prin combatarea practicilor de price-transfer), ceea ce ar permite finanțarea unor investiții publice de interes național (infrastructură, sănătate, educație). Desigur, o parte din companii toxice vor fi eliminate iar mediul de afaceri activ în România o să aibe mai puține companii, dar acesta nu este un lucru rău. Este mult mai bine să avem mai puține companii active, dar mai competitive, decât multe și vulnerabile.Abonează-te la newsletter și poți să descarci în format .xls datele aferente graficelor prezentate în acest articol:JTVCZGxtX2dmX2Zvcm0lMjBkb3dubG9hZF9pZCUzRDcyMDMlMjBnZl9hamF4JTNEJTIydHJ1ZSUyMiU1RA==În articolul următor voi analiza evoluția riscului de insolvență al companiilor active în țara noastră în contextul polarizării mediului de afaceri. Practic, voi aplica modelul Altman Z-score asupra tuturor companiilor active în România în ultimul deceniu, pentru a vedea care sunt cele mai riscante sectoare și numărul locurilor de muncă care ar putea fi afectate în următoarea recesiune (… care se apropie cu pași repezi…). Până atunci, nu uita: nu contează doar numărul companiilor, contează și calitatea acestora! Pe curând!