Creditarea companiilor nefinanciare de către sectorul bancar înregistrează o evoluția timidă, mult sub potențial. Avansul anual al creditelor acordate de către sectorul bancar tuturor companiilor nefinanciare înregistrează o decelerare începând cu ultimul trimestru al anului anterior, soldul înregistrat la finalul lunii martie crescând doar cu 2% față de aceeași perioadă a anului anterior, după cum se poate observă în graficul 1. Într-un context în care presiunile asupra deprecierii monedei naționale au fost și vor rămâne consistente, în condițiile creșterii consumului corelat cu deficitul comercial semnificativ (aproape 1 miliarde € / lună pe parcursul anului trecut), soldul creditului bancar acordat companiilor nefinanciare în monedă națională crește cu 8%, în timp ce nivelul creditelor contractate în valută scade cu 6%. De asemenea, finanțarea companiilor nu ține ritmul cu avansul economiei. Astfel, ponderea creditului bancar acordat companiilor nefinanciare la finalul anului trecut este de doar 13%, nivelul minim al ultimilor 10 ani (graficul 2).
Grafic 1. Evoluția soldului creditelor companiilor
Sursa: BNRBNR Banca Națională a României, date prelucrate autor
Graficul 2. Ponderea în PIBPIB Produs Intern Brut. Reprezintă valoarea totală de piață a tuturor bunurilor și serviciilor finale produse într-o țară pe un an. Include consumul privat și al organizațiilor non-profit, investițiile brute, cheltuielile statului și netul exporturilor (exporturi minus importuri). Consumul se divide în privat și public, având avantaje în analiza macroeconomică: consumul privat vizează creșterea bunăstării pe termen lung, iar cel public, fiind exogen, contribuie la diversitatea macroeconomică. PIB = consum + investiții + (exporturi − importuri) a creditului bancar acordat companiilor nefinanciare
Cred că explicațiile pentru această evoluție sunt multiple, și se referă atât la o problemă de bancabilitate redusă a companiilor, preferința acestora pentru resurse de finanțare alternativă și cadrul fiscal impredictibil. Haideți să le analizăm pe rând:
1.
Bancabilitatea redusă a companiilor active în România, în sensul că situația financiară a acestora nu le califică pentru accesarea unui credit. Graficele succesive sunt edificatoare, și indică faptul că maxim 15% dintre companiile active în România sunt bancabile. Conform analizelor ilustrate mai jos, observăm următoarele:
- din totalul celor 633.212 companii care au depus declarațiile financiare pentru anul 2016, doar 67% înregistrează venituri (cifra de afaceri > zero) și sunt în funcțiune astăzi, dintre care…
- 55% (respectiv 235.754) înregistrează un grad de îndatorare (calculat prin raportarea tuturor datoriilor la nivelul activelor) mai mic decât 80% (pentru a putea presupune că mai există un oarecare spațiu suplimentar de finanțare). Dintre aceste companii …
- 82% înregistrează un profit operațional (EBIT, de la eng. Earnings Before Interest and Tax), calculat prin scăderea cheltuielilor din exploatare din totalul veniturilor din exploatare) pozitiv. Astfel, profitabilitatea pozitivă obținută din activitatea de bază creează premizele accesului la finanțare. Dintre aceste companii…
- doar jumătate înregistrează un raport dintre nivelul actual al datoriilor și cel al profitului operațional monetar (EBIT + Amortizare = EBITDA, de la eng. Earnings Before Interest Tax Depreciation and Amortization) mai mic decât 3, ceea ce permite accesul la finanțare bancară. Astfel, vorbim de maxim 100.000 de companii pentru care, cel puțin teoretic, există premize realiste privind accesul la finanțare. Dintre acestea, aproximativ jumătate înregistrează venituri sub 100.000 EUR, și doar 10.566 au raportat o cifră de afaceri mai mare decât 1 mil EUR. Dintre acestea din urmă, două treimi au contractat deja un credit bancar!
2.
Preferința companiilor pentru finanțarea alternativă, mai ieftină și mai ușor de obținut—așa cum am evidențiat în articolul privind Structura de finanțare a companiilor active în România (riscul invizibil), mediul de afaceri a transferat în ultimii ani o parte semnificativă a creditului bancar către cel comercial (credit furnizor), acest lucru fiind de natură să intensifice relațiile între companiile private deoarece comportamentul a fost unul generalizat. Astfel, nivelul creditului acordat de către întreg sectorul bancar companiilor private a fost de 76,6 miliarde Lei în anul 2007, crescând cu doar 26 de miliarde Lei pană în anul 2016. Spre deosebire de acesta, creditul comercial, reprezentat de suma tuturor creanțelor pentru toate companiile active, a crescut de cinci ori mai mult, înregistrând un avans de aproape 140 miliarde Lei în perioada analizată. În acest context, durata medie de încasare a facturilor a crescut de la 60 zile (anul 2007), la 104 zile (anul 2017), nivelul creditului comercial (prin termenul de plată extins de furnizori) fiind de aproape trei ori mai mare decât cel al creditului bancar. Pur și simplu, dacă este negociat bine, creditul comercial este mai ieftin și mult mai ușor de obținut decât creditul bancar. După cum se poate vedea în graficul următor, preferința pentru creditul comercial se observă cu preponderență la companiile mici, care înregistrează venituri sub 1 milioane €, în cazul acestora soldul furnizorilor reprezentând aproape jumătate în totalul datoriilor bilanțiere.
Pe măsură ce firmele sunt mai mari, ponderea datoriilor contractate de la entitățile afiliate crește, acestea ajungând la aproape 20% în cazul companiilor cu venituri peste 100 milioane €. Cred că aceasta este una dintre explicațiile pentru care 63% dintre companiile din România susțin că nu au nevoie de finanțare de la bănci sau alte instituții financiare, conform ultimului sondaj realizat de BNR privind accesul companiilor nefinanciare la creditare. Astfel, scăderea constantă a dobânzilor pentru creditele nou contractate în perioada 2012—2017 nu a reprezentat un factor motivațional suficient de puternic pentru ca firmele să contracteze un împrumut, nivelul creditelor nou contractate de la bănci fluctuând în această perioadă între 30–36 miliarde Lei (explic acest aparent paradox în articolul anterior, Spirala contagioasă a creditului comercial)
Grafic 3. Structura de finanțare a companiilor în funcție de veniturile înregistrate
Sursa: Ministerul Finanțelor Publice, date prelucrate autor
3.
Cadrul fiscal impredictibil, care a descurajat mediul de afaceri să-și asume proiecte importante de investiții pe termen lung. Există voci care susțin că diminuarea încrederii consumatorului român (care a ajuns la nivelul minim din ultimii trei ani), cauzată de semnalele (din ce în ce mai evidente) de apropiere a următoarei recesiuni, descurajează firmele în contractarea de împrumuturi bancare. Totuși, dacă analizăm evoluția celor două variabile pentru ultimii zece ani, nu observăm o corelație puternică decât în perioada de recesiune, respectiv în 2009 și 2010. În perioada de revenire economică, creșterea încrederii consumatorului nu a atras după sine și relansarea creditării companiilor. În urma unei ecuații de regresie simplă, observăm ca doar 5% din dinamică creditării companiilor este explicată de evoluția încrederii consumatorului. Această evoluție se poate vedea foarte clar din graficul următor.Pe de altă parte, cred că predictibilitatea fiscală și a contextului macroeconomic general are o influență mai importantă asupra încrederii companiilor în contractarea de împrumuturi bancare pe termen lung. Astfel, incertitudinile fiscale numeroase pe parcursul anului trecut (nesiguranța privind implementarea TVA split, vehicularea mai multor scenarii privind evoluția salariului minim, trecerea contribuțiilor sociale de la angajator la angajat, eliminarea nesigură a impozitului pe dividend etc.) au făcut aproape imposibilă bugetarea proiectelor de investiții pe termen lung pentru majoritatea companiilor. Mai mult, companiile sunt descurajate să-și asume împrumuturi bancare pe termen lung în contextul incertitudinilor privind evoluția inflației și, pe cale de consecință, a dobânzilor!
Grafic 4. Evoluția încrederii consumatorului romăn vs dinamica creditelor companiilor nefinanciare
Sursa: Eurostat, BNR, date prelucrate autor
Având în vedere importanța structurii de finanțare a companiilor în minimizarea costului capitalului și maximizarea valorii companiilor, am dedicat acestui subiect capitolul 6 din prima mea carte, intitulată De ce esuează companiile? 10 Greșeli și 100 Soluții, Editura Publica.În capitolul următor voi discuta despre forțele care definesc avantajele competitive ale unei companii și influențează atractivitatea unei industrii pe termen lung. Pe curând!
