Programul „Prima Casă” a reprezentat principalul pilon de sprijin al pieței imobiliare după prăbușirea dramatică cauzată de criza financiară, și a fost foarte util în perioada 2009–2011, dar ulterior a reprezentant un factor artificial care a distorsionat piața imobiliară, în sensul alimentării cererii și creșterii prețului! În ultimii ani, programul a acumulat două probleme majore:
- Programul „Prima Casă” s-a îndepărtat de obiectivul declarat, respectiv accesul la un credit ipotecar cu dobândă mică de către familii cu venit scăzut pentru a cumpăra prima locuință. În ultimii ani, persoane cu venituri mari, capabile să plătească un avans mult mai mare decât cel minim impus de programul „Prima Casă” au contractat credite speculative pentru a beneficia de condiții de finanțare reduse;
- În al doilea rând, programul capătă un risc sistemic, cumulând o valoare a garanțiilor de 32 mld. Lei. Practic, daca o treime din aceste credite intră în restanță, contravaloarea garanțiilor executate este inclusă în deficitul fiscal, ceea ce poate duce la creșterea acestuia cu 50% și devine foarte greu de finanțat pentru statul român.
Alternativ, programul „Prima Casă” ar putea fi modificat prin plafonarea veniturilor celor care contractează acest credit, astfel încât doar familiile cu venituri reduse să poată beneficia de această facilitate.
