Mai exact, 675.000 de români din diaspora au votat ieri, de 4 ori peste primul tur al alegerilor prezidențiale din 2014, când au fost 160.065 de români din diaspora prezenți la vot. De asemenea, se observă că în intervalul 1992-2004 nu există diferențe mari de participare între turul unu și turul doi.
La scrutinurile din 2009 și 2014 însă prezența diasporei la tururile doi s-a dublat față de turul întâi. Prezența masivă la votul din primul tur de anul acesta a fost posibilă datorită triplării numărului de secții pentru votare organizate în diaspora, sentimentul de spirit civic fiind alimentat probabil de momentele tensionate de la protestul din 10 August 2019 din București și întreaga falie conflictuală alimentată de măsurile promovate în ultimii trei ani (angajații din privat vs public, antreprenori corecți vs corupți, salariați vs pensionari, muncitori vs asistați social). Toate aceste conflicte au aruncat România în două extreme foarte greu de corectat în următorii ani — cel mai slab mediu antreprenoriat din UE & cea mai mare povara socială din UE (1 angajat din mediul privat în România susține 1,6 pensionari și angajați în sectorul public, aceștia din urmă câștigând cu 80% decât în mediul privat). În același timp, România înregistrează o infrastructură publică foarte proastă (transport rutier și feroviar), sistem educațional foarte slab și încredere foarte mică în instituții.
Toate aceste nedreptăți au dus la plecarea masivă a românilor, țara noastră înregistrând a doua cea mai ridicată rata a emigranților (emigrare netă / populație existentă) din lume, după Siria! Aceștia cred că sunt factorii care explică prezența istorică la vot a românilor din diaspora!
În ciuda acestui fapt, diaspora înregistrează o prezență de maxim 20% la vot, prin raportare la numărul românilor plecați din țară care au drept de vot. Deci, 8 din 10 români care au părăsit țara NU au votat… probabil și pentru că NU sunt interesați să revină în România în următorii 5 ani!
