Am ajuns la această concluzie analizând ecuația de regresie dintre importurile de bunuri și servicii (variabilă dependentă) și consumul final (variabilă independentă) pentru perioada 1995–2017. Practic, realitatea ultimelor două decenii ne demonstrează că atunci când consumul crește accelerat într-o perioadă scurtă (de cele mai multe ori alimentat de majorări forțate de salarii) consecința este că importurile cresc proporțional.
Companiile active în România nu sunt capabile să capteze o creștere semnificativă a cererii din cauza competitivității scăzute, capacității rigide de producție și a elasticității limitate (în contextul forței de muncă tensionate). Atunci, de ce să stimulezi consumul prin stimulente fiscale (majorarea salariilor în sectorul public, ajutoare sociale) finanțate prin creșterea datoriei publice?
