Astfel, ponderea cheltuielilor cu personalul a crescut de la 8%, în anul 2007, la 15%, în anul 2018, pe fondul creșterii salariului minim pe economie de aproape cincisprezece ori în ultimii zece ani. De asemenea, ponderea salariului minim (impus prin lege) în salariul mediu pe economie (care reflectă capacitatea mediului de afaceri de a plăti resursa umană) a crescut de la 27% în anul 2007 la aproape 44% la finalul anului 2018 respectiv 45% in 2019, îndicând faptul că majorarea repetată a salariului minim pe economie a fost realizată într-un ritm mai accelerat decât poate fi susținut de mediul de afaceri, din perspectiva evoluției productivității.
Cel mai mult au suferit companiile mici, care au înregistrat un nivel stabil al veniturilor în ultimul deceniu la 0,11–0,12 mil. Lei pentru fiecare angajat, în timp ce salariul mediu nominal net a crescut de la 1.700 Lei (2007) la aproape 3.082 Lei (Septembrie 2019). Astfel, deși creșterea salariilor este un proces de ajustare necesar pentru temperarea fenomenului emigrării, întoarcerea in țară a românilor care lucrează în străinătate și implicarea în câmpul muncii a populației inactive (aproape 4 mil. de persoane cu vârstă cuprinsă între 15–60 de ani), dozajul și momentul sunt elemente esențiale care pot decide sustenabilitatea acestor măsuri pe termen lung.
