Astfel, durata medie de rotație a stocurilor pentru a aceste companii a fost de 38 de zile pe durata anului 2018, față de 36 de zile în 2017, în condițiile în care media din ultimul deceniu a fluctuat între 20–30 de zile.

Valoarea contabilă a stocurilor a crescut cu 14,5% în 2018, mult mai accelerat decât avansul veniturilor (+8,5%).

Ce indică rotația extinsă a stocurilor? Simplu – acestea se vând mai lent, ceea ce poate fi semnalul decelerării consumului și apropierea de finalul ciclului de expansiune, urmată de o ajustare prin recesiune. Creșterea stocurilor implică riscuri suplimentare, respectiv presiuni asupra lichidității, creșterea nevoii de finanțare a capitalului de lucru, presiuni asupra marjelor de profitabilitate (riscul de perisabilitate poate duce la creșterea discounturilor oferite pentru a elibera stocul mai repede).

Sursa: situațiile financiare ale companiilor depuse la MFP, ONRC, ANAF

În orice caz, companiile mari sunt mult mai bine poziționate din perspectiva riscului supradimensionarii stocurilor comparativ cu restul companiilor active în România, în condițiile în care durata medie de rotație a stocurilor la nivel național a urcat aproape la 60 de zile (comparativ cu medie de 50 zile în urmă cu 10 ani).

Modelul de creștere economică reflectă aceste dezechilibre. Practic, structura creșterii economice rămane suboptimală pentru că variația stocului contribuie aproximativ doua treimi la dinamica PIB din 2018, în timp ce investițiile (formarea brută de capital) contribuie doar 10% la formarea creșterii economice cumulată în 2012–2018 iar consumul final contribuie 82% în această perioadă.

Este necesară o evoluție mai echilibrată a creșterii economice pe principalele componente, iar accentul să fie pus pe politici care să majoreze PIB potențial și să imbunătățească utilizarea factorilor de producție (accet pe creșterea investițiilor, productivității și implicarea forței de muncă).