[vc_row type=”in_container” full_screen_row_position=”middle” scene_position=”center” text_color=”dark” text_align=”left” overlay_strength=”0.3″ shape_divider_position=”bottom” bg_image_animation=”none”][vc_column column_padding=”no-extra-padding” column_padding_position=”all” background_color_opacity=”1″ background_hover_color_opacity=”1″ column_link_target=”_self” column_shadow=”none” column_border_radius=”none” width=”1/1″ tablet_width_inherit=”default” tablet_text_alignment=”default” phone_text_alignment=”default” column_border_width=”none” column_border_style=”solid” bg_image_animation=”none”][vc_column_text]România are o mare problemă structurală, care amenință grav macroechilibrul fiscal: avem prea mulți angajați în sectorul public (un sfert din forța de muncă activă din România) și care este plătită disproporționat de mult comparativ cu sectorul privat (suplimentar cu +75%) și raportat la veniturile publice (care sunt pe ultimul loc din Europa raportate la PIB).

Aceasta cauzează creșterea deficitului public la cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu… surplusul de cheltuieli peste venituri ale statului fiind acoperit prin creșterea datoriei publice, rostogolită la cele mai mari dobânzi din Europa. Este înțelept?[/vc_column_text][image_with_animation image_url=”12569″ alignment=”center” animation=”Fade In” img_link_large=”yes” border_radius=”none” box_shadow=”none” max_width=”100%”][/vc_column][/vc_row]