[vc_row type=”in_container” full_screen_row_position=”middle” scene_position=”center” text_color=”dark” text_align=”left” overlay_strength=”0.3″ shape_divider_position=”bottom” bg_image_animation=”none”][vc_column column_padding=”no-extra-padding” column_padding_position=”all” background_color_opacity=”1″ background_hover_color_opacity=”1″ column_link_target=”_self” column_shadow=”none” column_border_radius=”none” width=”1/1″ tablet_width_inherit=”default” tablet_text_alignment=”default” phone_text_alignment=”default” column_border_width=”none” column_border_style=”solid” bg_image_animation=”none”][vc_column_text]Am ajuns la această concluzie analizând ecuația de regresie dintre importurile de bunuri și servicii (variabilă dependentă) și consumul final (variabilă independentă) pentru perioada 1995–2018.[/vc_column_text][image_with_animation image_url=”11268″ alignment=”center” animation=”Fade In” border_radius=”none” box_shadow=”none” max_width=”100%” margin_top=”20″ margin_bottom=”20″][vc_column_text]Practic, realitatea ultimelor două decenii ne demonstrează că atunci când consumul crește accelerat într-o perioadă scurtă (de cele mai multe ori alimentat de majorări forțate de salarii) consecința este că importurile cresc proporțional.

Companiile active în România nu sunt capabile să capteze o creștere semnificativă a cererii din cauza competitivității scăzute, capacității rigide de producție și a elasticității limitate (în contextul forței de muncă tensionate). Atunci, de ce să stimulezi consumul?[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]