Astfel, România aloca maxim 3% pentru educație, la jumătate față de media din UE și de trei ori sub țări precum Danemarca, Suedia, Finlanda sau Franța. Iată câteva dintre implicații:
- după Bulgaria, România înregistrează cea mai scăzută pondere a populației care este inrolata în ciclul primar și secundar al educației din totalul populației (19%), față de media UE (24%);
- România înregistrează cea mai scăzută pondere a studenților (facultate + master) în totalul populației (2,6%), dar cei mai mulți absolvenți de doctorate (puțini studenți, mulți doctori);
- România înregistrează cel mai ridicat raport al elevilor la numărul de profesori (16), față de media UE (12).
Grafic 1: Cheltuieli publice pentru educație (% PIBPIB Produs Intern Brut. Reprezintă valoarea totală de piață a tuturor bunurilor și serviciilor finale produse într-o țară pe un an. Include consumul privat și al organizațiilor non-profit, investițiile brute, cheltuielile statului și netul exporturilor (exporturi minus importuri). Consumul se divide în privat și public, având avantaje în analiza macroeconomică: consumul privat vizează creșterea bunăstării pe termen lung, iar cel public, fiind exogen, contribuie la diversitatea macroeconomică. PIB = consum + investiții + (exporturi − importuri))
Sursa: Eurostat, date prelucrate de autor
