Ultimele cifre publicate de INS privind inflația pentru luna noiembrie indică o creștere medie a prețurilor de consum de 16,8%, în condițiile în care prețurile la poarta fabricii (indicele prețurilor producției industrial) au crescut cu 41%. În realitate, percepția populației privind creșterea prețurilor este situată în zona de mijloc dintre cele două repere, deci undeva la 30%, de două ori peste dinamica salariului mediu din economie. O asemenea discrepanță descurajează consumul și investițiile, ceea ce amplifică riscul unei recesiuni tehnice pentru debutului anului următor. În acest context, este necesar să înțelegem oportunitatea mixului de politici monetare și fiscale optime pentru a lupta împotriva celui mai periculos fenomen economic: inflație cuplată cu recesiune.

Politica monetară — în această zona consider că BNR a implementat măsurile potrivite pentru a reduce presiunile inflaționiste: creșterea dobânzilor și stabilitatea monedei naționale, așa cum se observă din graficele următoare. Există voci care amendează reacția relativ tardivă a băncii centrale cu privire la creșterea dobânzilor, sau ritmul prea lent al majorării acesteia.

Nu sunt de acord, deoarece o majorare timpurie și agresivă a dobânzilor încă din mijlocul anului 2021 ar fi fost dificil de asumat în contextul prelungirii valurilor pandemice inclusiv pe întreg parcursul anului trecut. După o recesiune dură în 2020 cauzată de pandemia Covid-19, România avea nevoie de o creștere economică susținută pentru restabilirea echilibrului economic, relansarea economiei și transferul de la masurile politice de subvenționare a costurilor (șomajul tehnic) la cele de stimulare prin facilitarea investițiilor (IMM Invest).

Un al doilea argument este declanșarea invaziei rusești în Ucraina la finalul primului trimestru din acest an, ceea ce a generat o criză fără precedent în zona hidrocarburilor, agriculturii și materialelor de construcții, contribuind semnificativ la creșterea generalizată a prețurilor.

Într-un asemenea context, devine evident că BNR nu-și putea concentra muniția limitată decât către zona de temperare a cererii, prin creșterea dobânzilor mai susținuta începând cu primăvara acestui an, cuplată cu o stabilitate fără precedent a monedei naționale față de moneda euro.

Așa cum observăm din graficele următoare, dobânda de politică monetară a fost majorată succesiv pe parcursul acestui an, de la 2% în luna ianuarie, pana la 6,75% în luna noiembrie, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu si proporțional cu acțiunile similare realizate de băncile centrale din regiune. În același timp, moneda națională a fost cea mai stabilă din regiune, fluctuând în ultimii 2 ani între 4,85 și 4,95. O măsură esențială pentru reducerea presiunilor inflaționiste, având în vedere deficitul comercial major al țării noastre. Astfel, datorită intervențiilor directe ale BNR în piața valutară, care au asigurat stabilitatea monedei naționale, importurile nu s-au scumpit și nu au generat noi presiuni asupra creșterii prețurilor.

Politica fiscală — nu a fost sincronizată cu măsurile promovate de BNR, din cauza evoluției prociclice a deficitului fiscal, prin ineficiența colectării veniturilor publice raportate la PIB, respectiv investițiile publice insuficiente pentru a stimula creșterea ofertei și reducerea presiunilor inflaționiste. În niciun an din ultimul deceniu România nu a reușit să depășească bariera de 35% a veniturilor publice exprimate ca procent în PIB, ceea ce oricum ar fi fost cu 10 puncte procentuale sub media țărilor din UE, care se situează la 45%.

Mai mult, deși ultimii cinci ani au înregistrat în România o creștere economică reală cumulată de peste 20%, veniturile publice nu au ținut ritmul, iar ponderea acestora în PIB a scăzut de la nivelul maxim de 33% (2015) la doar 31% (pe parcursul lui 2019), respectiv 29,7% (2021), cel mai mic din UE. Cifrele sunt ilustrate în graficul următor și reflectă diferențe foarte mari chiar și prin comparație cu țări similare, respectiv Bulgaria (38%) și Polonia (41%). Acest lucru reflectă performanța slabă a administrației fiscale locale în a capta creșterea economică la nivelul potențial, pe fondul creșterii economiei subterane. Conform celor mai recente estimări ale Comisiei Europene, România înregistrează o economie subterană evaluată la 25% din PIB (muncă la negru, facturi fictive, vânzare de stocuri fără factură, transfer de preț).

Pe de alta parte, investițiile au jucat un rol din ce în ce mai mic in dezvoltarea României. Practic, vedem o scădere constantă a ponderii în PIB a investițiilor publice realizate cu fonduri din bugetul local, acestea reprezentând doar 1% în primul semestru din acest an. În acest ritm, probabil se va ajunge la 2% din PIB pentru întreg anul 2022, minimul ultimului deceniu. Media investițiilor publice în PIB pentru ultimul deceniu în România a fost de circa 4,2%, de aproape 3 ori sub media Uniunii Europene. Conform cifrelor publicate de Eurostat și illustrate în graficul următor, nici investiții străine nu prea ne-am priceput să atragem, cel puțin comparativ cu alte țări din regiune. Practic, daca adunăm toate investițiile străine directe din perioada 2015–2019, cinci ani înainte de pandemie, și scalăm la produsul intern brut din 2020 pentru comparabilitate, România se află pe ultimul loc din regiune cu o pondere de doar 9,7%. Media Uniunii Europene este de 14,2%, și o serie de țări din regiune înregistrează rezultate mult mai bune: Ungaria 14%, Slovenia 12%, Polonia sau Bulgaria aproape 11%. Instabilitatea politică și fiscală, discontinuitatea reformelor, dificultatea de a găsi forță de muncă și nivelul ridicat al economiei subterane au descurajat investițiile străine în ultimul deceniu. Un indicator interesant publicat annual de către Banca Mondială este referitor la „Ușurința de a face afaceri”. Din aceasta perspectivă, România este clasata pe locul 55 din 190 de țări, fiind depășiți de țările vecine precum Ungaria, Polonia sau Cehia care se încadrează în intervalul 40–50. Primele 3 țări sunt Noua Zeelandă, Singapore și Danemarca.

Pentru întoarcerea acestui trend distructiv pentru economie este nevoie de investiții în infrastructură, reforme în administrația publică, descurajarea economiei subterane, stimularea forței de muncă inactive și predictibilitate fiscală pentru facilitarea bugetarii unor proiecte de dezvoltare care să depășească ciclul politic. Într-un articol publicat anterior, am identificat două sectoare unde aceste condiții au fost suficient de prezente pentru a stimula dezvoltarea companiilor și creșterea contribuțiilor la formarea PIB precum și a veniturilor fiscale. În primul rând, sectorul de IT&C, care are cel mai mare aport la formarea PIB în ultimii 5 ani, iar apoi industria tutunului, care generează cele mai mari venituri la bugetul public pe parcursul anului 2021 și 2022.

Informație și tehnologie software

Dacă ne uităm la ultimii 5 ani, sectorul IT a fost principalul motor de creștere pentru economia României. Astfel, contribuția sectorului IT&C la creșterea PIB a fost în medie 33% pentru perioada 2015–2021, culminând până la 45% în 2019. Practic, în acel an, jumătate din creșterea economică a venit numai din acest sector. Impresionantă este și evoluția vânzărilor, care aproape ca s-au dublat în ultimii 5 ani, sectorul de IT crescând de 3 ori mai accelerat decât media la nivel național. Astfel, cifra de afaceri înregistrată de cele trei sectoare pe parcursul anului 2020 a fost de 31 miliarde Lei, în creștere cu 75% față de nivelul din 2016 când vânzările au totalizat 17,6 miliarde Lei. Mai mult decât atât, creșterea vânzărilor este exponențială și accelerează. Concluzia este foarte clară: digitalizarea devine din ce în ce mai prezentă în viețile noastre, ceea ce înseamnă că avem nevoie de soluții software și echipamente care să le susțină. Iar creșterea era exponențială încă din perioada anterioară pandemiei Covid-19, care nu a făcut decât să accelereze un trend deja existent.

Industria de tutun

Produsele din tutun au avut o contribuție pozitivă la balanța comercială a României de peste 1 miliard de euro in 2021. Potrivit INS, România a exportat produse din tutun prelucrat (precum țigarete și produsele din tutun încălzit) în valoare de 1,34 miliarde € — reprezentând aproape jumătate din totalul exporturilor de produse alimentare, băuturi și tutun. Taxele plătite de către industria tutunului către bugetul de stat au crescut de la an la an, acest sector de activitate fiind unul dintre pilonii principali ai veniturilor publice. De altfel, cel mai mare jucător, BAT, a plătit anul trecut peste 2 miliarde € la bugetul de stat. Dinamica favorabilă a contribuțiilor fiscale este susținută de reducerea traficului ilicit. Astfel, piața neagră a țigaretelor din România a ajuns la un nou minim istoric în luna iulie, respectiv 6,1%, la jumătate față de nivelul din 2019, respectiv de 4,5 ori sub nivelul maxim înregistrat în 2010. Chiar și în acest domeniu se observă recent o ușoară creștere a pieței negre, până la 7,1% din total consum în luna septembrie, conform celui mai recent studiu publicat de compania de cercetare Novel.

Cea mai mare creștere se înregistrează în nord-est, cu 9,1 p.p. până la 22,4%, regiunea continuând să fie cea mai afectată de comerțul ilegal cu țigarete. Este o evoluție care reflectă ingeniozitatea contrabandiștilor, ceea ce necesită un răspuns de vigilență maximă din partea autorităților, companiilor și a consumatorilor. Desigur, toate acestea nu sunt posibile fără o colaborare eficientă și consistentă între autoritățile publice și cele mai mari companii din industrie. Autoritatea Vamală Română și cele mai importante companii din sector au reînnoit recent Protocolul de Cooperare pentru combaterea comerțului ilegal cu țigarete. Conform documentului, părțile semnatare vor conveni asupra celor mai eficiente modalități de cooperare cu scopul de a preveni și identifica încălcări ale legislației vamale și fiscale referitoare la traficul și comerțul ilicit cu țigarete și alte produse din tutun, precum și de a îmbunătăți reglementările legale în materie.

Iată exemple pozitive de reforme și parteneriate dintre sectorul public și privat care tratează cauzele inflaționiste și generează efecte sustenabile: investiții pentru creșterea ofertei și reducerea economiei subterane, care contribuie la creșterea veniturilor publice, reducerea deficitului fiscal și a presiunilor inflaționiste. Nu rezolvăm o problemă precum inflația ridicată prin simpla tratare a efectelor fenomenului: plafonarea prețurilor sau creșterea salariilor ori a pensiilor. Este nevoie de reforme reale și concrete pentru creșterea investițiilor și reducerea economiei subterane.