Skip NavigationIancuGuda.ro

5 argumente pentru care „taxa pe lăcomie” nu este bună pentru economie

Opinia mea privind OUG pentru taxarea activelor sectorului bancar in functie de amplitudinea deviatiei mediei trimestriale a indicelui ROBOR fata de pragul de referinta (1,5%). Cred ca masura nu este buna pentru economie deoarece urmeaza foarte multe efecte puternic negative. Mai jos prezint 5 argumente:

  1. Lipsește motivatia rațională – NU cred ca putem vorbi despre lăcomia unui sector când randamentul capitalurilor calculat pe 10 ani este de 3%. Motivația acestei taxe face referire la lăcomia sectorului bancar, în contextul profitului înregistrat la nivelul întregului sector bancar de 1,3 miliarde € în primele 9 luni ale acestui an (ceea ce reflectă un randament al capitalului investit de aproape 16%), comparativ cu 1,2 miliarde € pentru tot anul 2017. Acest lucru este normal, și reflectă performanța sectorului bancar ca urmare a proceselor îndelungate de restructurare și reducere a ratei creditelor neperformante aproape de 5% (de cinci ori sub nivelul de acum un deceniu). Totuși, se desconsideră total randamentul capitalului reinvestit la nivelul întregului sector bancar pentru ultimul deceniu, respectiv 3%, extrem de redus având în vedere riscul asumat. Desigur, la un randament al capitalurilor de 3%, nu se poate vorbi despre lacomie. Costul crizei financiare anterioare a fost de aproape 9 miliarde €, iar statul român nu a ajutat băncile (așa cum s-a întâmplat în alte țări) pentru a depăși problemele din recesiune. Acum, când sectorul bancar a devenit profitabil ca urmare a unor măsuri dureroase de restructurare și a creditării mult mai responsabile a economiei, statul român penalizează performanța băncilor printr-o taxă care anulează aproape jumătate din profitul anual al întregului sector. Oare se mai merită să creditezi economia națională când pierderile din recesiune nu pot fi recuperate de profiturile din expansiune (anulate în proporție de 50% prin suprataxarea sectorului)? Voi ce părere aveți?
  2. Lipsește motivația economică – se spune că ROBOR este ridicat, dar eu cred ca este destul de scăzut având în vedere inflația și lichiditatea din piață!
    Analizând evoluția din ultimul deceniu, media indicelui ROBOR cu maturitate la 3 luni s-a poziționat la 1% (un punct procentual) peste media inflației. Fundamentele economice indică o corelație pozitivă foarte apropiată dintre cei doi indicatori. Astfel, AAFBR a avertizat încă din luna August 2017 că indicele ROBOR cu maturitate la 3 luni (situat la 0,9% la acel moment) va depăși pragul de 2% în primul semestru din 2018, respectiv 3% în a doua jumătate a anului, din cauza presiunilor inflaționiste.
    Având în vedere că rata medie a inflației pentru ultimele 12 luni este de 4,6%, respectiv 3,4% în luna Noiembrie 2018 (față de aceeași lună a anului anterior), apreciem că nivelul actual al indicelui ROBOR cu maturitate la 3 luni de 3,04% este chiar scăzut (situat sub nivelul inflației anuale). Spre exemplu, la finalul anului 2012, indicele ROBOR cu maturitate la 3 luni era situat la 6,04%, în condițiile în care inflația anuală la vremea respectivă era aproape de 5%. Variabilele esențiale care determină evoluția indicelui ROBOR nu se referă la preferințele subiective ale unor banci, ci reflectă nivelul de lichiditate din piață (corelație inversă), al inflației (corelație pozitivă) și al riscului de creditare, aspecte care sunt imputabile întregului mediu de afaceri și economiei în ansamblu;
  3. Efectele asupra economiei sunt negative — consumatorul român și companiile active în România nu sunt sprijinite de această masură, deorece condițiile de finanțare se vor înăspri iar costurile adiționale se pot transfera parțial către consumatorul final. Chiar dacă această masură există și în alte țări din UE, mediul de afaceri activ în România diferă semnificativ față de media din UE, din mai multe considerente: gradul foarte ridicat de îndatorare (respectiv 75%, maximul din UE), capitalul de lucru negativ (companiile nu se pot autofinanța pe termen scurt), nivelul de polarizare foarte ridicat (primele 1% din companiile active concentrează 67% din veniturile înregistrate de întregul mediu de afaceri) și vârsta foarte redusă (durata medie de viață a unei firme active în România este de aproape 10 ani), termenul de încasare al creanțelor este foarte extins. Astfel, companiile active în România sunt mult mai vulnerabile la socurile externe, accesul la finanțare sau costul capitalului influențând semnificativ supraviețuirea acestora. Pe termen mediu, inclusiv statul român urmează să aibe foarte mult de suferit, din cauza creșterii insolvențelor și a disponibilizării personalului din companiile foarte vulnerabile.
  4. Comparativ cu alte țări din UE — chiar dacă această masură există sub diferite forme și în alte state din UE (exemplu: Polonia, Ungaria, Franța, Germania sau Austria), există diferențe majore privind modalitatea de aplicare și destinația fondurilor. Majoritatea țărilor respective au implementat aceste măsuri după dezbateri cu sectorul bancar (oferind astfel predictibilitate și perspectivele unor măsuri finale optime) și utilizează fondurile astfel colectate pentru eventuale ajutoare viitoare care urmează să fie oferite sectorului bancar în contextul unei crize financiare majore. Astfel, rațiunea acestor măsuri este oferirea unei stabilități sectorului bancar, care să poată continua finanțarea economiei și pe durata de recesiune, diminuând astfel efectele negative resimțite de populație și companii în diferite etape ale ciclului economic.
  5. Impact asupra bursei locale este negativ — indicele BET, al celor mai lichide acțiuni de la BVB, se deprecia în jurul orei 13:30 cu circa 11% față de ziua anterioară, în timp ce acțiunile băncilor mari pierd din valoare între 15–17% față de închiderea din ziua precedentă. Evoluția bursei este un indicator de predicție economică și duce la deteriorarea încrederii în evoluția economică viitoare. Creșterea volatilității indicelui bursier, din cauza fluctuațiilor majore pe termen scurt, reflectă majorarea riscului din economie, ceea ce poate duce la diminuarea investițiilor străine directe și a investițiilor companiilor pe termen lung. Toate acestea contribuie la scăderea competitivității companiilor active în România și pericliteaza siguranța locurilor de muncă.

Nu știți dacă în 2019 va fi cu mult mai rău decât în 2018? Sunteți bulversați? Dacă veți rămâne fără job? Dacă vine criza? Dacă va crește inflația? Dacă se devalorizează leul? Dacă Guvernul va mai introduce de la anul o taxă? Cum va arăta ziua de mâine? Iată doar o parte din întrebările pe care sunt convins ca le au a foarte mulți români începând de astăzi!