Greșeala Nr. 9

Politica dividendelor

O treime dintre firmele insolvente au distribuit majoritatea profitului net sub formă de dividend în mod accelerat înainte de momentul încetării activității, fără un factor compensator pentru consolidarea situației de lichiditate (ex: creșterea profiturilor obținute sau a cifrei de afaceri). Aceasta a determinat creșterea gradului de vulnerabilitate a companiilor respective, precum și o dependență mai mare de finanțarea externă. Materializarea unor riscuri după momentul achitării dividendelor (ex: scăderea veniturilor, neîncasarea creanțelor, creșterea costurilor de finanțare, reglementări cu impact negativ asupra companiei), a generat presiuni asupra trezoreriei companiilor respective, crescând astfel riscul de insolvență.

Ion: Gata, Marie! Au crescut porcii, putem să-i vindem și să renovăm casa cu banii încasați!

Maria: În sfârșit, ce bine! Dar, mai întâi, trebuie să-l plătim pe Vasile pentru porumb, și creditu’ de la cooperativă!

Ion: Să mai aștepte, Marie! Să mai aștepte! Ce, au hrănit ei la porci? Noi mai întâi, că doar e ferma noastră, nu?

O companie nu se poate dezvolta pe termen lung dacă toate profiturile sunt distribuite către plata dividendelor. În acest caz, nevoile de investiții pe termen lung (activele fixe) și scurt (ciclul de exploatare) se bazează doar pe capitalul inițial (de cele mai multe ori foarte scăzut) și finanțarea externă (supusă unor evoluții ciclice din perspectiva costurilor și condițiilor de finanțare). Astfel, din cauza imunității foarte scăzute, compania devine vulnerabilă în contextul materializării unor șocuri externe cu impact negativ. Lipsa investițiilor, sau realizarea tardivă a acestora ori în condiții de finanțare inoportună, poate face ca firma subiect să piardă din competitivitate față de concurență, declanșând astfel o spirală sumbră: scăderea veniturilor → diminuarea profiturilor / înregistrarea de pierderi → probleme de lichiditate → blocarea finanțării → decredibilizarea companiei → creșterea riscului de a intra în insolvență.

La popul opus, păstrarea tuturor profiturilor în companie fără identificarea unor oportunități de investiții pe termen lung, este semnul unei politici defensive care implică costuri mari de finanțare și o rentabilitate redusă. Mai mult, în cazul companiilor publice (cotate la bursă), nedistribuirea dividendelor pentru mai multe exerciții financiare consecutive, cuplată cu lipsa proiectelor de investiții (deoarece acestea nu sunt identificate de management, sau generează o valoare adăugată insuficientă comparativ cu riscul și costul capitalului), este percepută deseori negativ de către analiști și investitori, deoarece perspectivele privind dezvoltarea viitoare sunt foarte limitate.

În esență, decizia de distribuire a profitului net către plata dividendelor aparține acționarilor, care nu vor susține reinvestirea profitului (parțial sau integral) decât dacă randamentul obținut (ROA) este superior costului capitalului propriu (Kcp). În caz contrar, acționarii vor fi motivați să decidă distribuirea profitului net sub formă de dividende pe care le vor plasa pe piața financiară sau alte proiecte de investiții cu randamente superioare reinvestirii profitului în compania subiect. În orice caz, distribuirea profiturilor sub formă de dividende nu trebuie realizată în defavoarea celorlalte părți interesate: salariați, bănci, furnizori, stat, clienți. În acest context, acționarii nu trebuie să considere doar interesul personal, ci și nevoile investiționale, operaționale și de solvabilitate ale companiei, pentru ca aceasta să se bucure de aceeași credibilitate și acces favorabil la finanțare!

Citind acest capitol, vei găsi răspunsuri la următoarele întrebări: 

  • Cum se poate calcula rata de distribuire a profitului net sub formă de dividend? 
  • Ce înseamnă o politica defensivă (riscofobă), ofensivă (riscofilă) și neutră în ceea ce privește finanțarea ciclului de exploatare și a datoriilor curente?
  • Care sunt implicațiile politicii de distribuire a dividendelor asupra costului capitalului și a valorii companiei?
  • Care sunt reperele optime privind rata de distribuire a profitului net sub formă de dividend?
  • Cum poate supraviețui o companie care distribuie dividende într-un ritm accelerat?
  • Care este evoluția gradului de capitalizare a companiilor active în România în funcție de sectorul de activitate?
  • Care sunt cele mai bune practici privind gestionarea structurii de capital, pentru maximizarea valorii companiei și dezvoltarea unor parteneriate de afaceri sustenabile pe termen lung? 

„Sărăcia dorește multe lucruri, dar lăcomia le vrea pe toate.”

—atribuit lui Publilius Syrus