Greșeala Nr. 6

Costul finanțării (efort) vs randamentul investițiilor (efect)

75% dintre companiile insolvente au înregistrat un cost al finanțării afacerii (costul mediu ponderat al capitalurilor) mai mare decât randamentul activelor.

Orice companie se poate finanța prin datorii și capitaluri proprii, iar costul acestor finanțări poate fi exprimat prin conceptul de WACC (engl. “Weighted Average Cost of Capital” – costul mediu ponderat al capitalurilor). Acesta reprezintă costul plătit de companii pentru atragerea de finanțare de la creditori și acționari. Fondurile astfel obținute sunt investite în active, pentru a genera creșterea vânzărilor și a profiturilor viitoare. Randamentul acestor investiții în active este analizat prin indicatorul ROA (eng. “Return On Assets” – randamentul activelor). Atunci când randamentul activelor (efectul) este inferior costului finanțării (efortul), situația companiei se deteriorează și riscul de insolvență crește.

Simplu, nu? Totuși, de ce 3 din 4 companii au atras fonduri mai scumpe decât randamentul generat de investițiile finanțate prin resursele respective?

Ion: Gata, Mărie! Avem și firmă de făcut suc de mere acum! Cu asta sigur ne va mere bine!  

Maria: (mirată): Ioane, totuși, nu iese cam puțin suc la câte mere folosim?  

Ion: Lasă, Mărie! Că mere și așa! O scoatem noi la capăt!

Maria ( ironic): Oare la care capăt se referă?

Atunci când companiile se finanțează doar prin capitaluri proprii (capitalul social subscris de către acționari și profiturile reinvestite în companie), spunem că acestea abordează o creștere organică bazată pe fondurile interne. Această dezvoltare este lentă, iar capitalurile proprii sunt insuficiente pentru acoperirea tuturor nevoilor de finanțare ale companiilor. Astfel, firmele au nevoie de contractarea de datorii de la diferiți creditori.

Capitalurile proprii împreună cu datoriile contractate reprezintă totalul pasivelor, respectiv toate obligațiile contractate pentru finanțarea activelor. Prin consolidarea costului dobânzilor (percepute de instituțiile de credit) și a costului capitalurilor proprii (randamentul așteptat de către acționari), putem obține costul mediu ponderat al capitalurilor, respectiv efortul depus de companie pentru atragerea resurselor financiare necesare finanțării investițiilor! Pe de altă parte, investițiile realizate pe termen lung și pe termen scurt în activele companiei ar trebui să genereze creșterea veniturilor și a profiturilor viitoare.

Companiile se dezvoltă sănătos atunci când randamentul acestor investiții este superior costului de finanțare. În caz contrar, situația companiei se deteriorează, iar riscul de insolvență crește.

Citind acest capitol, vei găsi răspunsuri la următoarele întrebări:

  • Cum calculez costul mediu ponderat al capitalurilor atrase pentru finanțarea investițiilor?
  • Cum evaluez randamentul investițiilor în active? 
  • Care sunt sursele pentru randamentul capitalurilor acționarilor? 
  • Care este costul de finanțare al companiilor din România, în funcție de sectorul de activitate? 
  • În ce condiții poate supraviețui o companie care nu generează un randament superior costului finanțării?

„Nebunia este să faci același lucru în mod repetat și să te aștepți să obții rezultate diferite.”

—atribuit lui Albert Einstein