Skip NavigationIancuGuda.ro

Extinderea sectorială a creditului comercial

⏱ 7 min.

În articolul anterior am vorbit despre amplificarea riscului sistemic din cauza extinderii creditului comercial și creșterea interdependenței dintre companii. Dublarea termenului de încasare a creanțelor în ultimul deceniu a condus la amplificarea riscului de contagiune, care se va materializa printr-o viteză de propagare accelerată a șocurilor negative prin efectul de domino. Componenta sistemică a riscului a devenit foarte importantă, și furnizorii ar trebui să fie conștienți de riscul clienților clienților direcți atunci când evaluează expuneri importante  („riscul invizibil”).

În acest articol mi-am propus să analizez evoluția sectorială a creditului comercial a tuturor companiilor active în România în ultimul deceniu, prin corelația evoluției creanțelor, veniturilor, profiturilor și a numerarului.

Practic, având în vedere extinderea termenelor de încasare, am vrut să văd dacă se respectă condițiile sustenabile ale politicii de credit comercial relaxat: extinderea termenelor de încasare ar trebui să contribuie la creșterea veniturilor și a marjelor de profit, dar și încasarea profiturilor respective (monetizarea potențialului de lichiditate superioară).

Astfel, companiile care își propun creșterea agresivă a veniturilor prin extinderea termenelor de plată, ar trebui să securizeze o marjă superioară de profit (prin creșterea prețului) precum și încasarea minimă necesară a veniturilor respective (nu doar să factureze la un preț mai mare). Profitul superior încasat ar deveni astfel o sursă sustenabilă (generată intrinsec) pentru finanțarea creanțelor în creștere. Pentru a verifica aceste aspecte, am calculat evoluția creanțelor, cifrei de afaceri, profitului (raportat la nivelul veniturilor) și a numerarului (trezoreria raportată la datoriile pe termen scurt) pentru toate companiile active în România în ultimul deceniu. Tabelul următor, alături de graficele aferente, surprind rezultatele obținute (cu mențiunea că numărul de ordine al sectorului (înregistrat în prima coloană a tabelului) este același cu cel menționat pe axa OY a graficelor).

Tabelul 1

Evoluția creditului comercial, profitabilității și lichidității companiilor active în România

Sursa: Ministerul Finanțelor Publice, date prelucrate de către autor

DSO = Days of Sales Outstanding, durata medie de colectare a creanțelor (număr zile)
INDEX_AR = indicele de variație a creanțelor (accounts receivables) în anul 2017 vs 2008
INDEX_TO = indicele de variație a cifrei de afaceri în anul 2017 vs 2008
EAT = Earnings After Tax, respectiv rezultatul net raportat la cifra de afaceri
N = Rata de Numerar, respectiv trezoreria raportată la datoriile pe termen scurt

Graficul 1

Index creanțe vs venituri

Graficul 2

Rezultatul net 17–08

Graficul 3

Rata numerar ’17—08

Rezultatele surprinse în tabelul și graficele anterioare reflectă următoarele concluzii:

  • Absolut toate sectoarele au înregistrat o creștere a creanțelor mai accelerată comparativ cu avansul cifrei de afaceri, ceea ce înseamnă că firmele active în România își cresc cota de piață nu prin inovare și diferențiere produs, ci mai degrabă prin extinderea termenelor de plată oferite clienților. Singurele excepții (unde, practic, realitatea este și mai pesimistă) sunt construcțiile, industria metalurgică și producția și furnizarea de energie, unde creșterea soldului creanțelor a fost însoțită de scăderea cifrei de afaceri în ultimul deceniu. Din acest punct de vedere, cea mai dramatică situație este înregistrată în sectorul industriei extractive, unde prăbușirea cifrei de afaceri cu 85% în ultimul deceniu este corelată cu o scădere a creanțelor cu doar 18%. La nivelul întregului mediu de afaceri, veniturile au crescut cu 25% în ultimul deceniu, dar soldul creanțelor a crescut cu 69%;
  • 18 din cele 23 de sectoare înregistrează o marjă de profit superioară în anul 2017 comparativ cu anul 2007, singurele sectoare unde profitul net a scăzut în ultimul deceniu fiind fabricarea produselor textile, poștă și telecomunicații, industria metalurgică, producția și furnizarea de energie și industria extractivă;
  • Doar 6 din cele 23 de sectoare înregistrează o lichiditate relativă la nivelul datoriilor pe termen scurt în creștere față de acum zece ani. Astfel, restul sectoarelor înregistrează o trezorerie inferioară, deși marjele de profit sunt în creștere. Aceasta nu înseamă decât două lucruri: profiturile superioare s-au încasat dar au fost distribuite către dividende, ori acestea nu s-au încasat și banii sunt blocați în piață la clienții rău platnici. Pentru companiile din urmă, furnizorii și băncile au finanțat această politică iresponsabilă a creditului comercial, în condițiile în care gradul de îndatorare al companiilor active în România a crescut la 75% la finalul anului 2017, cu 10pp peste nivelul din 2007 și cel mai ridicat din Europa.

Deci, mai pe scurt, companiile active în România au riscat foarte mult banii creditorilor, pentru creșterea profiturilor și a cotei de piață prin extinderea termenelor de plată oferite clienților. Dacă pariul a ieșit unul câștigător, majoritatea acționarilor acestor companii au distribuit dividende generoase… iar acolo unde pariul a fost necâștigător… ghinion pentru creditori, care au fost amânați la plată!