Iancu Guda

De ce riscăm să pierdem jumătate din nucleul mediului de afaceri în următorii 10 ani?

Îți va lua aproximativ 11 minute să citești acest articol.

În articolele anterioare am amintit deseori despre fenomenul polarizării excesive din România, care se manifestă prin concentrarea veniturilor în rândul marilor companii, în timp ce firmele mici se plafonează sau dispar. De aceea, pătura de mijloc se subțiază, diminuând capacitatea mediului de afaceri de a absorbi șocurile negative care se vor manifesta în următoarea recesiune. Conform cifrelor ilustrate în tabelul următor, doar 27.577 de companii active în România au înregistrat venituri peste 1,000,000€ pe parcursul anului 2016. Astfel, deși reprezintă doar 4% din totalul mediului de afaceri, acestea concentrează 84% din totalul veniturilor înregistrate de toate companiile active în România, 61% din totalul locurilor de muncă, și 74% din nivelul activelor imobilizate corporale (investiții pe termen lung reflectate în terenuri, construcții, utilaje și echipamente).

Tabel 1. Mediul de afaceri activ în România

Sursa: MFP, ONRC, date prelucrate de autor

Practic, aceste companii reprezintă nucleul investițional, social, financiar și fiscal (prin intermediul veniturilor, contribuțiilor sociale și taxelor plătite la bugetul de stat) din România. Dacă aceste companii au o problemă, atunci România are o problemă!

Iar aceste companii încep să aibe probleme… conform informațiilor publicate de Registrul Comerțului la începutul lunii curente, 1.330 dintre aceste companii nu mai sunt în funcțiune astăzi. 60% dintre acestea provin din sectoare strategice ale economiei: comerț cu ridicata și distribuție (325), construcții (239), comerț cu amănuntul (93), transporturi (71), industria alimentară și a băuturilor (68).  Aceste companii înregistrau venituri totale de aproape 55 mld RON (4,5% din veniturile tuturor companiilor active în România) și 151.000 de locuri de muncă. Practic, aproape 5% din companiile cu venituri de peste 1 mil EUR și-au încetat activitatea într-un an în care nivelul creșterii economice a fost cel mai ridicat din ultimii 10 ani. Astfel, dacă acest fenomen  va continua în următorii 10 ani, riscăm să pierdem jumătate din nucleul celor mai importante companii active în România.

În acest articol mi-am propus să analizez de ce eșuează cele mai importante companii active în România. Am ajuns la aceste concluzii analizând declarațiile financiare pentru ultimele cinci exerciții aferente celor 1.330 de firme cu venituri de peste 1,000,000€ care și-au încetat activitatea în ultimul an. Astfel, cele mai des întâlnite trei greșeli de natură financiară care au cauzat eșecul acestor companii sunt:

01

Nealinierea orizontului activelor și pasivelor

60% din aceste companii au atras resurse financiare pe termen scurt pentru a finanța investiții pe termen lung. Practic, și-au plătit furnizorii cu aproape 35 de zile mai târziu decât durata medie de colectare a creanțelor și vânzare a stocurilor, motivul fiind: 50% au achiziționat active corporale (ex.: terenuri, mașini, utilaje), 20% au achitat parțial datoriile la bănci (pentru a reduce costul cu dobânzile plătite) și 30% au rambursat dividende către acționari. Astfel, activele ciculante nu acopereau decât 90% din totalul datoriilor pe termen scurt, în condițiile în care două treimi dintre companii înregistrau un capital de lucru negativ. Paradoxal… cauza principală a intrării în insolvență este că aceste companii, la un moment dat, au avut prea mulți bani, obținuți ușor (credit furnizor în proporție de 55%) și ieftin (fără dobândă)! Problema este referitoare la utilizarea banilor…

02

Investiții proaste

Aproape jumătate dintre companiile insolvente au realizat investiții semnificative pe termen lung cu trei ani înainte de momentul intrării în insolvență. În ciuda acestui fapt, aproape trei sferturi dintre acestea au înregistrat, ulterior momentului investiției, venituri și/sau profituri în scădere. În concluzie, aproximativ o treime dintre companiile insolvente a realizat investiții (care au generat costuri suplimentare de finanțare și creșterea gradului de povară financiară) cuplate cu deteriorarea situației financiare a companiei (pe fondul scăderii veniturilor și/sau a profiturilor obținute). În acest context, evident, capacitatea acestor companii de a-și onora obligațiile de plată s-a deteriorat semnificativ, alimentând presiuni imense asupra lichidității și crescând riscul de insolvență. Pierderea totală a celor 1.330 de companii s-a ridicat la aproape 1 miliard Lei, aproape 2% din nivelul vânzărilor, în condițiile în care 41% dintre aceste companii au înregistrat pierderi, iar 45% au raportat profituri sub 10%. Practic, aceste companii nu au fost capabile să genereze un randament al investițiilor suficient pentru acoperirea costului finanțărilor atrase;

03

Agresivitate în politica dividendelor

O treime dintre firmele insolvente au distribuit majoritatea profitului net sub formă de dividend în mod accelerat înainte de momentul încetării activității, fără un factor compensator pentru consolidarea situației de lichiditate (ex: creșterea profiturilor obținute sau a cifrei de afaceri). Aceasta a determinat creșterea gradului de vulnerabilitate a companiilor respective, precum și o dependență mai mare de finanțarea externă. Materializarea unor riscuri după momentul achitării dividendelor (ex: scăderea veniturilor, neîncasarea creanțelor, creșterea costurilor de finanțare, reglementări cu impact negativ asupra companiei), a generat presiuni asupra trezoreriei companiilor respective, crescând astfel riscul de insolvență. Nivelul capitalurilor proprii raportat de aceste companii la finalul anului 2015 era de 29,4 miliarde Lei. În lipsa unor dividende, acestea ar fi trebuit să scadă la 28,4 miliarde Lei, din cauza pierderilor de aproape 1 miliard Lei înregistrate pe parcursul anului 2016. Practic, distribuirea unor dividende de aproape 2,4 miliarde Lei a cauzat scăderea capitalurilor proprii la doar 26 de miliarde Lei, respectiv doar 5% din totalul activelor (reflectând un grad de îndatorare de aproape 95%).

Sumarizând erorile celor mai mari companii insolvente în ultimul an, acestea ar fi: finanțarea investițiilor pe termen lung prin extinderea termenelor de plată către furnizori, urmată de două situații: (i) declanșarea procedurii insolvenței dacă investițiile s-au dovedit neprofitabile și insuficiente pentru acoperirea costului finanțării; (ii) distribuirea de dividende semnificative atunci când investițiile au fost profitabile, urmată de vulnerabilizarea companiei din cauza diminuării lichidității și creșterii costului de finanțare!

Ce învățăm din greșelile altora? Care sunt soluțiile?

Cred că este foarte important ca antreprenorii actuali și viitori să învețe din greșelile companiilor insolvente, pentru a transforma erorile altora într-o curbă a învățării pentru mediul de afaceri. În acest scop, am scris cartea intitulată De ce eșuează companiile? 10 Greșeli și 100 Soluții, publicată la începutul acestui an la Editura Publica. Este o carte practică pe care am scris-o din experiența acumulată în cei peste 10 ani de activitate în managementul riscului de credit, după aproape 1.000 de întâlniri de afaceri cu antreprenori din toate sectoarele, peste 1.000 de participanți la cursurile de finanțe corporative predate și peste 100.000 de companii insolvente analizate individual pe parcursul ultimilor 10 ani.

Cartea dedică un capitol fiecărei greșeli, în care se:

  • prezintă tehnica care ne poate ajuta la identificarea greșelii respective;
  • exemplifică fiecare greșeală în parte pe studii de caz concrete (atât companii de success, cât și firme care au eșuat), și cititorul este provocat cu exerciții practice (soluțiile fiind incluse la finalul fiecărui capitol)
  • propun 10 soluții pentru fiecare greșeală (cum trebuie gestionată / corectată / evitată). Astfel, recomandările de la finalul fiecărui capitol devin un ghid de bune practici pentru dezvoltarea sănătoasă a propriei afaceri (dacă citești această carte în calitate de antreprenor) sau pentru monitorizarea consultativă a partenerilor de afaceri (dacă citești această carte în calitate de furnizor sau orice alt creditor).

Am scris această carte în aproximativ trei ani, într-un limbaj cât mai simplu și cu o adresabilitate largă, pentru a contribui la dezvoltarea sustenabilă a mediului de afaceri, pentru un viitor mai bun, pentru că, dacă nu știm istoria, greșelile din trecut se vor repeta. Experiența mea de aproape 10 ani, sintetizată într-o carte practică și pragmatică, în slujba unui mediu de afaceri mai sănătos, pentru noi și pentru generațiile viitoare!

Cumpără cartea
Previous Next
Close
Test Caption
Test Description goes like this