Skip NavigationIancuGuda.ro

Cum pot să supraviețuiesc în condiții adverse?

În articolul anterior am observat creșterea vulnerabilității companiilor active în România în următoarea recesiune, în contextul reducerii capacității de restructurare din cauza creșterii cheltuielilor fixe și extinderii termenelor de plată la furnizori. Din cauza șocurilor inerente din timpul recesiunii, veniturile încasate pot deveni inferioare cheltuielilor monetare (care ar trebui plătite), companiile având dificultăți în respectarea termenelor de plată către creditori.

În acest context dificil, există companii care nu se pot restructura (sau restructurarea posibilă nu este suficientă), ceea ce determină incapacitatea de plată a obligațiilor scadente și deschiderea procedurii de insolvență! Pe de altă parte, există firme care reușesc să supraviețuiască, sau chiar să beneficieze de oportunitățile existente în timpul recesiunii, și se dezvoltă puternic pe termen lung. Acest fenomen nu este întâmplător, companiile respective respectând cel puțin una dintre condițiile enumerate mai jos pentru a putea supraviețui.

Mai departe listez aceste soluții alternative în ordinea priorităților în care am observat că se regăsesc în mediul de afaceri activ în România:

Utilizarea rezervelor din trezorerie

Pe parcursul unui an o companie poate înregistra venituri încasate care să fie inferioare cheltuielilor monetare, dar își poate onora toate plățile conform termenelor contractuale deoarece a acumulat rezerve de trezorerie ca urmare a activității desfășurate în anii trecuți.

Astfel, cu cât o companie are mai mulți ani de activitate economică pentru care înregistrează profituri reinvestite, cu atât poate depăși mai ușor perioade mai puțin favorabile. Din păcate majoritatea companiilor din România nu apelează la această rezervă din simplul motiv că aceasta nu există! Aproximativ 40% din companiile locale au mai puțin de patru ani de la momentul înființării.

Atenție: utilizarea constantă a rezervelor de numerar duce la epuizarea acestora, deci soluția nu este sustenabilă pe termen lung. De asemenea, păstrarea unui numerar în exces doar pentru a fi pregătit în fața unor evenimente extreme a căror probabilitate de materializare este extrem de redusă, reprezintă o strategie financiară foarte defensivă care plafonează ritmul de creștere al companei la un nivel scăzut.

Extinderea termenelor de plată către furnizori

Atunci când veniturile încasate nu acoperă cheltuielile monetare pe parcursul unui an, iar compania nu dispune de rezerve de trezorerie, atunci următorul lucru pe care îl fac firmele românești este extinderea termenelor de plată către furnizori. De obicei, această strategie este abordată prin plata selectivă a furnizorilor, pe fondul rotației acestora în funcție de importanța strategică a fiecăruia dintre ei. Amânarea simultană a tuturor furnizorilor în același timp este foarte rar întâlnită, deoarece trezește suspiciuni în piață și alimentează neîncrederea creditorilor.

Desigur, această soluție este temporară, deoarece termenele de plată la furnizori nu pot fi prelungite la nesfârșit.

Vânzarea din stocurile existente

Decelerarea ritmului de aprovizionare cu materie primă și mărfuri de la furnizori poate reprezenta o soluție foarte bună pe termen scurt pentru reducerea cheltuielilor și conservarea lichidității. Astfel, compania respectivă vinde cu preponderență din stocurile existente și generează un surplus de lichiditate.

În orice caz, această strategie are foarte multe dezavantaje, deoarece stocurile sunt limitate iar reducerea acestora amplifică riscul de a pierde comenzi importante care nu pot fi onorate în timpul solicitat de clienți.

Reducerea perioadei de încasare a creanțelor

Atunci când gradul de colectare al veniturilor este scăzut, iar încasările nu sunt suficiente pentru acoperirea cheltuielilor monetare, companiile active in România recurg la presiuni asupra clienților pentru reducerea termenelor de încasare.

Această strategie poate aduce un aport de lichiditate pe termen scurt, dar amplifică riscurile de plafonare sau chiar reducere a vânzărilor pe termen lung, în condițiile în care clienții respectivi se pot orienta către alte companii concurente.

Atragerea unei finanțări suplimentare

În condițiile în care etapele anterioare nu reprezintă o alternativă, am observat că următorul pas abordat de firmele active in România este orientarea către atragerea unei finanțări. Aceasta vine cu prioritate din zona instituțiilor de credit, printr-o linie de finanțare a capitalului de lucru. Mai pot exista situații când o companie contractează un împrumut pe termen scurt de la o entitate afiliată.

Evident, capacitatea de atragere a datoriilor suplimentare este limitată la un anumit plafon, peste care instituțiile de credit nu vor trece.

Valorificarea activelor

În urma unui inventar, se pot identifica toate activele care nu sunt esențiale pentru operațiunile companiei. Astfel, vânzarea acestora poate genera lichiditatea necesară pe termen scurt pentru a acoperi decalajul dintre veniturile încasate și cheltuielile monetare.

Capitalizarea companiei

Din păcate această opțiune este ultima dintre alternativele la care apelează companiile care înregistrează venituri încasate inferioare cheltuielilor monetare. De cele mai multe ori, nu vorbim despre o capitalizare prin suplimentarea capitalului social, ci încercarea de a găsi un investitor strategic care să contribuie cu fonduri suplimentare în capitalul companiei (ex: fond de investiții, partener în afaceri, o altă companie cu interese sinergetice, etc.).

Cu excepția ultimei soluții (cea referitoare la capitalizarea companiilor), alternativele enumerate anterior nu reprezintă decât niște soluții valabile pe termen scurt, pentru a putea depăși problemele temporare de lichiditate. Pentru a reveni la o dezvoltare sustenabilă pe termen lung, companiile care întâmpină această provocare trebuie să fie capabile să-și eficientizeze activitatea. Astfel, problema insuficienței veniturilor încasate comparativ cu nivelul cheltuielilor monetare poate fi depășită pe termen lung doar prin creșterea marjei de profitabilitate operațională și creșterea valorii adăugate oferite clienților!