Skip NavigationIancuGuda.ro

Biasurile emoționale… este greu să te uiți în oglindă!

În articolul anterior am vorbit despre biasurile cognitive, respectiv perseverența opiniei și erori de procesare a informației. Vestea bună este că acestea pot fi corectate prin educație și învățare continuă. Dacă persoana afectată de aceste limitări raționale este expusă unor riscuri semnificative și capactitate redusă de a absorbi potențialele pierderi, atunci se recomandă conștientizarea și rezolvarea acestor biasuri prin educare!

Mai complicat este atunci când antreprenorii sunt afectați de biasuri emoționale, deoarece acestea sunt mai greu de recunoscut (este greu să privești în oglindă cu sinceritate), iar depășirea acestora este mult mai dificilă! Biasurile emoționale sunt cauzate de anumite stări emoționale sau sentimente, și, de aceea, sunt mai greu de educat. Din această categorie fac parte următoarele erori:

Aversiunea la risc: apare atunci când agentul economic resimte o durere mai mare atunci când înregistrează o pierdere, comparativ cu satisfacția obținerii unui profit de aceeași valoare absolută. Paradoxal, această eroare poate face ca managementul / acționarii să persiste într-o investiție care generează pierderi în speranța că vor recupera în viitor și vor trece pe câștig! De cele mai multe ori, aceasta determină agentul economic să preia un risc excesiv, care poate grăbi sfârșitul companiei;

Supraîncrederea

Apare atunci când agentul economic supraestimează capacitatea lor intuitivă și de cunoaștere. Deși are și o componentă cognitivă, natura acestei erori este mai mult emoțională, deoarece este foarte greu de educat și are legătură cu nevoia omului de a se simți bine. Această eroare emoțională cauzează subestimarea riscului, supraestimarea randamentului sau concentrarea excesivă a fondurilor într-un proiect unic („pariul de afaceri al antreprenorului atotstiutor”) și poate să apară sub mai multe forme:

  • Iluzia cunoașterii depline: atunci când agentul economic crede că știe / înțelege fenomene pe care, în realitate, le înțelege parțial sau necorespunzător. Nimeni nu le știe pe toate!
  • Atribuirea de sine: atunci când agentul economic consideră că succesul este datorat în întregime acțiunilor sale, fără nici un aport favorabil din exterior;
  • Protejarea sinelui: atunci când agentul economic găsește vinovați terți, sau circumstanțe atenuante, pentru propriul eșec.

Lipsa de control

Apare atunci când agentul economic nu este disciplinat în respectarea unei strategii de investiții pe termen lung. Aceasta poate cauza preluarea de risc excesiv și prioritizarea câștigurilor pe termen scurt în dauna obiectivelor pe termen mediu lung;

Eroarea de status-quo

Apare atunci când agentul economic devine confortabil cu ceea ce are și nu mai este dispus să facă schimbări. Aceasta poate cauza reticentă la schimbare (sau efectuarea schimbărilor necesare atunci când este prea târziu) sau neconsiderarea unor oportunități interesante de investiții (care pot fi fructificate de către concurență);

Atașamentul emoțional

Apare atunci când importanța și valoarea unei investiții este supraapreciată de către agentul economic deoarece acesta are un atașament emoțional față de proiectul respectiv. Spre exemplu: un antreprenor care investește într-un proiect de cercetare pentru descoperirea unui medicament nou pentru vindecarea cancerului, deoarece a pierdut o persoană apropiată din cauza acestei boli. Deși proiectul este foarte riscant (investiția foarte mare cuplată cu randamentul incert), percepția antreprenorului poate fi denaturată din cauza atașamentului emoțional;

Frica de regret

Apare atunci când agentul economic nu face nimic din frica de a greși, încercând să evite sentimentul de regret. Astfel, sentimentul de vinovăție devine mai puternic atunci când acționează (și ar putea greși) comparativ cu cel în care nu fac nimic (chiar dacă pasivitatea poate fi o eroare, în sine). Această eroare poate duce la conservatorism, lipsă de acțiune (status-quo) și efectul de turmă (agentul economic preferă să acționeze în linie cu majoritatea sau consensul pieței). Astfel, dacă decizia se dovedește greșită, persoana respectivă va evita sentimentul de regret prin protejarea sinelui și învinovățirea celorlalți, fără să își asume responsabilitatea pentru propriile decizii.

Desigur, fiecare individ este complex, și poate înfățișa unul sau mai multe dintre limitările emoționale ori cognitive. Mai mult, majoritatea indivizilor tind să fie mai conservatori și să prezinte o aversiune la risc pe măsură ce înaintează în vârstă și scade capacitatea acestora de redobândire a averii.

Managementul sau acționarii trebuie să devină conștienți de aceste limitări și, ulterior, să încerce să le depășească. Tabelul următor sintetizează întrebările cheie care ar trebui adresate pentru identificarea biasurilor emoționale explicate anterior.